Într-o societate absorbită de lumina albastră a ecranelor, adolescenții sunt cei ce resimt cel mai puternic efectele distructive ale acestora. Jumătate din tânăra generație își petrece între șapte și opt ore pe zi pierdută în capcanele rețelelor sociale. Așa arată datele îngrijorătoare scoase la iveală de organizația Salvați Copiii. Oare ce se întâmplă cu mințile acestor tineri captivi în lumea superficială a online-ului?

Psihologii, acei paznici ai sănătății mintale, trag un semnal de alarmă: ecranele sunt un demon tăcut ce sabotează dezvoltarea copiilor. Din întunericul digital răsar probleme precum anxietatea, depresia și pierderea sinelui. Traumele mentale nu sunt doar niște cuvinte în glumă, ci realități amare resimțite de sute de mii de copii prinși în mrejele internetului. Radu Oprița, un expert al domeniului psihologic, avertizează: copiii încă în formare sunt vulnerabili, fără mecanisme de reglare a emoțiilor, iar telefoanele le agravează stările.

Doar iluzia fericirii…

În vreme ce unii încearcă să se scuze prin afirmații naive ca „nu am timp din cauza școlii”, alții simt pe deplin toxinele digitale. „M-am văzut obiectivată prin filtrul photoshop-ului altora și am realizat că timpul petrecut online îmi erodează stima de sine”, mărturisește un adolescent. Ne pierdem copiii cu fiecare click, cu fiecare scroll, în timp ce tot mai multe ecrane le țin loc de companioni reali.

Acte și legi: ultima șansă sau doar o farsă?

Într-o încercare probabil disperată de a stopa această epidemie digitală, reprezentanții PNL au înaintat un proiect de lege fantastic: rețelele sociale să devină accesibile doar cu acordul părinților pentru copiii de 16 ani. Poate pseudo-legislația aceasta va avea impact, poate nu. Totuși, peste 100 de mii de semnături dau speranță unui plan aflat încă în incubație, conform senatorului Stela Firu.

Dar ce facem, de fapt? Este această viziune legislativă o soluție? Psihologii argumentează pentru diversificarea timpului liber al adolescenților. E nevoie de acțiuni, de alternative. E timpul să îi scoatem pe tineri din umbra rece a dispozitivelor și să le îndreptăm privirile spre realitatea palpabilă, vibrantă și plină de posibilități. Sau, poate, este doar un vis frumos într-o lume unde un simplu touchscreen decide mersul vieții noastre?

Sursa: realitatea.net