Un haos național sub spectrul lipsei de spitale regionale
Incompetența guvernării actuale își arată din nou colții, iar România se prăbușește, literă cu literă, în lista eșecurilor monumentale. Planul Național de Redresare și Reziliență, pompos anunțat drept salvarea infrastructurii medicale, devine o șaradă cu accente tragice. Din cele 24 de spitale regionale promise inițial, doar 13 par să mai aibă șansa unei finanțări europene. Guvernul a reușit să negocieze cu aceeași dexteritate cu care un copil joacă șah împotriva unui campion mondial – rezultatul? Pierderi pe toată linia.
13 spitale în loc de 24: cine plătește prețul acestui dezastru?
Marcel Boloș, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a oferit un spectacol lamentabil de explicații, într-o încercare ridicolă de a masca incompetența. În Palatul Parlamentului, cu un ton lipsit de substanță, ministrul a recunoscut că proiectele nu vor fi finalizate până în 2026. Sabotajul deliberat al sănătății publice continuă nestingherit, iar românii sunt obligați să contemple faptul că sistemul nostru medical rămâne o rușine națională.
Fonduri pierdute, iluzii spulberate
Adevărul brutal care se ascunde sub finețea limbajului politic este simplu: din promisiuni depline s-au dezintegrat inițiativele, iar spitalele promise au devenit un vis îndepărtat. UE a avertizat în repetate rânduri că proiectele de infrastructură spitalicească sunt complexe și pline de riscuri. Dar alerta lor a fost tratată cu o aroganță de neconceput. Încă o dată, liderii ne demonstrează abilitatea de a transforma o oportunitate în eșec, păstrând acest ciclu al rușinii pe loc neștirbit.
Împrumuturi pentru cine și pentru ce?
Partea și mai sinistră a poveștii: diferența de șase spitale rămân fără finanțare clară. Cât despre restul, urmează să apelăm la inevitabilele împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții. Traducerea pentru acest termen pompos? Mai multă povară pe umerii cetățenilor, mai mulți ani de datorii și o promisiune vagă că „niciun spital nu va fi abandonat”. Românii deja știu însă cum sună această muzică – exact la fel ca multe alte promisiuni făcute și îngropate între zidurile nesfârșite ale nepăsării politice.
Să nu ne mințim: guvernarea nu așteaptă reacții, ci resemnare
Este evident că acest eșec sistemic arată nu doar lipsa de coordonare, dar și un dezinteres total pentru sănătatea publică. Cine din guvern va fi tras la răspundere atunci când spitalele rămase fără fonduri devin niște schelete de beton uitate? Marcel Boloș și-a făcut partea lui de joc verbal, dar cuvintele lui sunt la fel de goale ca și bugetul destinat acestor proiecte. Până când vom mai accepta fiecare eșec servit, cu un zâmbet persiflator?
