Misokinesia: O Tulburare Ignorată, Dar Ubiquitara
Până recent, misokinesia a rămas în umbra altor afecțiuni similare, precum misofonia – acea iritare extremă la sunete repetitive. În schimb, echipa condusă de psihologul Sumeet Jaswal de la Universitatea British Columbia, a identificat și analizat acest fenomen în profunzime, concluzionând că este mai frecvent decât se credea, dar încă insuficient înțeles.
„Misokinesia se caracterizează printr-o reacție negativă intensă la vizionarea mișcărilor repetitive ale altora, cum ar fi mișcarea agitată a unei mâini sau a unui picior”, explică Jaswal. În studiul său din 2021, care a implicat peste 4.100 de participanți, aproximativ o treime dintre aceștia au raportat un anumit grad de sensibilitate la aceste mișcări repetitive.
Rezultatele arată că misokinesia reprezintă o provocare socială mult mai răspândită decât s-a crezut anterior, o problemă reală pentru mulți oameni din populația generală. Deși adesea se asociază cu misofonia, nu toți cei afectați de misokinesie manifestă și sensibilitate la sunete. Unele persoane pot resimți afectări emoționale majore, precum furie, anxietate sau frustrare, ajungând să evite situații sociale sau profesionale.
Îndreptând Reflecția către Cauze și Concluzii
Cercetătorii au încercat să descifreze cauzele acestui fenomen și au explorat ipoteza unei sensibilități vizuale crescute. Cu toate acestea, rezultatele lor nu au fost concludente. Totuși, o ipoteză intrigantă sugerează implicarea „neuronilor oglindă” – acei neuroni care se activează atât atunci când ne mișcăm, cât și când observăm mișcările altora.
„Este posibil ca persoanele cu misokinesia să experimenteze o formă de empatie vizuală, care le face să simtă stresul și anxietatea altora”, explică Jaswal. Deși dovezile clare lipsesc, cercetătorii subliniază faptul că această afecțiune este mai răspândită decât s-a crezut anterior.
„Pentru cei care se confruntă cu misokinesia, este important să știe că nu sunt singuri. Această provocare este reală și împărtășită de mulți alții”, concluzionează Todd Handy, psiholog la UBC. Fenomenul, neobișnuit dar comun, necesită mai multă atenție și cercetare pentru a înțelege impactul profund asupra vieții cotidiene.
