De la 1 Martie: Sistemul Medical Pus Sub Presiune
Se pare că începând cu 1 martie, pacienții români fără card de sănătate vor fi pur și simplu ignorați, excluși din sistemul medical. Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS), care până recent a fost inexistentă pentru câteva săptămâni, a fost reinstaurată ca necesitate absolută. Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) stabilește clar: fără card, fără servicii medicale. O decizie care lovește direct în cei mai vulnerabili!
După ce PIAS a fost nefuncțională la începutul lunii februarie, pacienții au putut beneficia de servicii esențiale fără validarea cardului. Un moment rar de „înțelegere” din partea autorităților. Dar, ca de obicei, orice scăpare umanitară este repede răsturnată. De la 1 martie, obligativitatea validării serviciilor cu cardul devine literă de lege, iar cei care nu respectă acest lucru vor fi lăsați pe margine.
Un Sistem Informatic Lemnificat, Dar Obligativitatea Revine
De ani buni, platforma PIAS a fost o cutie neagră a problemelor tehnice nesoluționate. Avarii peste avarii, mentenanță interminabilă și lipsă de profesionalism – acest haos informatic bracează însă, acum, reguli și impune condiții greu de respectat pentru multe cadre medicale, dar mai ales pentru pacienți. CNAS anunță cu seninătate monitorizări și lucrări de mentenanță intensă, fără a menționa însă costurile umane pe care le implică aceste bâlbe continue.
Cu cardul pacientului, semnături și raportări online în trei zile lucrătoare, sistemul se arată din ce în ce mai străin de realitatea din spitale sau de problemele celor care depind de el. Dar cine își asumă lipsa accesului la tratament? Răspunsul este, ca întotdeauna, nimeni.
Criza Oglindită: Pacientul Pierde, Sistemul se Adaptează Lent
Ceea ce este mai tragic e că acest episod evidențiază unde suntem ca sistem medical. În România, după săptămâni de platformă informatică nefuncțională, CNAS decide să returneze povara pe umerii bolnavilor și medicilor. Niciun cuvânt despre compensații, niciun gest pentru a repara prejudiciile suferite. În schimb, autoritățile folosesc limbaj juridico-tehnocratic și articole de lege ca scut împotriva răspunderii reale.
Așa stau lucrurile într-o țară unde soluțiile reale pentru sănătate rămân doar un vis îndepărtat, iar pacientul este lăsat să își urmeze propria luptă în labirintul unei birocrații surde și paralizate. Cine poate garanta că acest sistem va deveni funcțional și accesibil într-o zi?
