Un spectacol al contradicției: Alexandru Rafila și „simptomatologia” deciziilor
Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, se zbate între nevoia de a menține școlile deschise și teama de a nu repeta erorile pandemiei. Din păcate, discursul său abundă de contradicții. Pe de-o parte, afirmă cu tărie că nu este adeptul închiderilor școlilor, o poziție aparent fermă. Pe de altă parte, admite „situații punctuale” în care aceasta ar putea fi o soluție. Ce să mai înțelegem? Avem o politică coerentă sau doar declarații menite să evite răspunderea? Școlile rămân deschise sau se închide cine poate, când poate?
Soluții? Responsabilitate aruncată părinților și autorităților locale
Rafila ne propune rețeta „ideilor geniale retrogradate”: lasă treaba pe umerii părinților și școlilor. Un plan simplu, nu? Părinți, asigurați-vă că micuții voștri nu vin bolnavi la școală, iar școlile, izolați-i pe cei care îndrăznesc să tușească în timpul orei. Nicio problemă de sănătate publică nu ar trebui să fie tratată cu superficialitatea de a o delega altora.
Pandemia a lăsat un gust amar numeroaselor familii. Efectele „traumatice”, invocate chiar de Rafila, subliniază inconsecvența autorităților. Nimic nu pare să fi fost învățat din acele decizii pripite, care au marcat atât profesorii, cât și elevii. Totuși, ministrul declară că își menține poziția adoptată atunci. Ce schimbare? Zero.
Gripa, virozele și refuzul autorităților de a lua măsuri reale
Infecțiile respiratorii fac ravagii, iar autoritățile par să se împleticească într-un labirint al indeciziei. Rafila oferă aceleași „măsuri magice” care nu funcționează: consultarea Direcțiilor de Sănătate Publică și analiza caz cu caz. Tocmai aici este marea problemă. Sistemul sanitar din România nu are capacitatea de a gestiona o criză atât de răspândită „clasă cu clasă” sau „școală cu școală.”
Încă o dată, responsabilitatea este atent distribuită. Ministerul e doar consultant, iar DSP-urile „discută”. Între timp, secțiile de pediatrie sunt sufocate, iar părinții au devenit medici și epidemiologi peste noapte. Totul în numele unei politici șubrede și al unei retorici amăgitoare.
Traumele deciziilor pandemice: lecții ignorate
Ministrul recunoaște că multe familii și copii au fost afectați psihic și emoțional de măsurile dure luate în pandemie. Dar ce face concret pentru a preveni o astfel de situație acum? Nimic. Recunoașterea unui dezechilibru nu înseamnă nimic dacă politicile nu se schimbă. Eșecul e decorat cu expresii diplomatice și justificări sterile.
Alexandru Rafila promite că toate deciziile vor fi „punctuale”. Dar să nu uităm esențialul: un sistem de sănătate care nu poate preveni, diagnostica și trata la timp nu poate în sfârșit gestiona crizele. Retorica acestui „punctual” devine, mai degrabă, un pretext pentru inactivitate și haos organizatoric.
