Imunitatea parlamentară sub lumina reflectoarelor: Cazul incendiar al lui Nelu Tătaru
Un spectacol deprimant se petrece în miezul politicii române, unde dreptatea și politicienii își dau mâna într-un dans grotesc. În vâltoarea acestei tragedii, imunitatea parlamentară devine un scut de nepătruns care protejează pe cei ce se află la butoanele puterii. Nelu Tătaru, fost ministru, este acum protagonistul acestei piese de teatru sordide.
Pe data de 14 octombrie, se așteaptă cu sufletul la gură verdictul Camerei Deputaților: va fi ridicată această infamă protecție de care se bucură sau nu? Ministrul Justiției cere acest lucru, dar oare va avea cineva curajul să acționeze?
Acuzațiile împrăștie un iz de corupție
Direcția Națională Anticorupție (DNA) lovește cu forță, aducând la lumină acuzații de mită contra lui Nelu Tătaru. Se vorbește de bani murdari, întinși timp de trei luni, sume mizere, între 100 și 500 de lei, împroșcați peste corupția sistemică. Un carnaval de alimente primite de la 45 de persoane completează imaginea acestei cloace politice.
Din adâncuri, se aude protestul lui Tătaru, proclamându-și nevinovăția: niciodată nu ar fi cerut ceva în actul medical. Dar cine mai crede aceste declarații într-o țară surdă la adevăr?
Reacții politice de fațadă
Spectrul politic nu se lasă mai prejos. Prim-vicepreședintele PNL, Rareș Bogdan, își scutură mâinile de Nelu Tătaru ca de o ființă pătată. Marcel Ciolacu, premierul, întărește convingerea PSD de a sprijini ridicarea imunității, subliniază cu emfază moralitatea iluzorie a Parlamentului, cerând ca faptele penale să nu fie ascunse sub acest acoperământ de nepăsare.
Nici una dintre aceste declarații nu este însă decât o patetică încercare de a salva aparențele, un joc de oglinzi ce amăgește, dar nu convinge.
Justiția și politica, o monstruozitate împletită
În scenă apare un concept flasc: deputații pot fi urmăriți pentru fapte ce nu au legătură cu mandatul lor, dar sunt protejați ca în colivia de aur a unui privilegiu rușinos. Cercetarea, reținerea sau arestarea lor sunt blocate de un zid de imunitate parlamentară. Cazul lui Nelu Tătaru declanșează un val de întrebări tulburătoare: Ce responsabilități au, de fapt, acești indivizi? Cum permite această țară ca jocurile politice să influențeze atât de profund actul justiției?
Consecințele deciziei Camerei Deputaților vor rezona cu un ecou dureros nu doar pentru destinul lui Tătaru, ci pentru întregul angrenaj politic și juridic din România. Acest caz demonstrează, din nou, cum politica și justiția continuă să fie captive într-o relație apăsătoare de interdependență disfuncțională.
