Un scandal cât o Dunăre: Mircea Dinescu invocă trădare națională
Într-o declarație plină de gravitate, scriitorul Mircea Dinescu a detonat o bombă politică, acuzându-l pe fostul premier Victor Ponta de o așa-zisă „trădare națională”. Subiectul? Decizia din 2014 de a deschide Porțile de Fier și de a inunda satele românești pentru protejarea Belgradului. O astfel de acuzație nu poate provoca decât furie și disperare în rândul celor direct afectați și o furtună mediatică imposibil de ignorat.
Mircea Dinescu, în stilul său caracteristic, fără menajamente, a declarat că această decizie arată nu doar o lipsă de responsabilitate, ci și o ignoranță crasă. „Ponta nu știe nici măcar legea vaselor comunicante”, a spus scriitorul, accentuând absurditatea unei astfel de măsuri. În plus, tragedia a fost reînvinsă chiar de realitățile crude: oamenii din comuna Rast, Dolj, au fost siliți să-și găsească salvarea în mijlocul propriului dezastru. Casele lor distruse nu au primit refacere din partea statului, ci doar din partea lui George Becali, cel care s-a implicat când guvernul a ales să întoarcă spatele.
Despăgubiri inexistente și un milion de euro „pentru nedreptate”
Dinescu a declarat fără echivoc că nu a primit nicio despăgubire pentru pierderile suferite, în contradicție flagrantă cu afirmațiile lui Ponta. Mai mult, scriitorul își propune să ceară despăgubiri morale de un milion de euro, o cifră simbolică pentru a sublinia daunele profunde cauzate de nepăsarea guvernamentală. „Ponta a distrus o comunitate de olteni, iar acum încearcă să își ascundă propria vină sub un val de minciuni,” a mai spus Dinescu, precizând că va aduce drept martori oameni ale căror vieți au fost iremediabil schimbate.
Ponta și „mândria” de a proteja Belgradul
Victor Ponta a recunoscut într-un podcast că decizia a fost luată „pentru a proteja Belgradul”, sacrificând satele românești. Cu o nesimțire ce frapează, fostul premier a numit acest act o sursă de „mândrie”. Este aproape imposibil de conceput cum un oficial al statului poate vorbi cu atâta lejeritate despre o astfel de catastrofă. Deși a precizat că s-au acordat despăgubiri rapide, faptele și mărturiile locuitorilor din zonă contrazic această versiune.
Mai mult, după anii de controverse care i-au marcat cariera politică, Ponta pare convins că renunțarea la cetățenia sârbă îi va curăța imaginea. O mișcare care pare mai degrabă un gest de disperare decât unul de recunoaștere a vreunei greșeli.
Crucea grea a unei comunități părăsite
Drama locuitorilor din Rast este emblematică pentru modul în care autoritățile române refuză să își asume răspunderea pentru durerea propriilor cetățeni. Statul, prin deciziile sale, a transformat o problemă gestionabilă într-o criză de proporții colosale. În lipsa sprijinului guvernamental, comunitatea și-a pus speranțele în inițiative caritabile private, dar trauma rămâne, înrădăcinată adânc în istoria acestui episod rușinos.
Acest scandal nu doar că scoate la iveală ignoranța liderilor politici, dar ne face să ne întrebăm cât de departe poate merge lipsa de responsabilitate în fața unor tragedii umane.
Tupeul nescris al „salvatorilor” politici
Nimic nu e mai revoltător decât falsa modestie cu care Ponta încearcă să își cosmetizeze imaginea. Deși valurile Dunării au surpat case, familii și comunități întregi, fostul premier găsește de cuviință să numească acest act unul „pragmatic”. Dacă acest tip de conducere este pragmatism, atunci viitorul României pare sumbru, sufocat de absenteismul empatic și de decizii luate în funcție de interese externe străine poporului.
