35 DE ANI DE LA MINERIADA DIN 13-15 IUNIE 1990
Un eveniment tragic a lăsat o amprentă adâncă în istoria României. Aici, vorbim despre violențele săvârșite de stat împotriva propriului popor, în numele „stabilității” și al „ordinii”.
MINERIADA: UN ATAC LA ADRESA CETĂȚENILOR
Ion Iliescu, în fruntea unei conduceri complice, a decis că protestele sunt o amenințare ce trebuie zdrobită, așa că a mobilizat 15.000 de mineri, transformând Bucureștiul într-un câmp de bătălie. Acest atac a fost susținut de forțele de ordine, care au acționat în coordonare strânsă, demonstrând complicitatea profundă a statului.
URMĂRILE ACESTOR VIOLENȚE
Rezultatele acestei „acțiuni de restaurare a ordinii” au fost devastatoare: patru morți și mii de răniți. Victimele nu au fost doar activiști, ci și simpli cetățeni, prinși în vortexul unei represiuni brutale. Sute de cărți, ziare și instituții de învățământ au fost devastate; un atac sistematic asupra libertății de exprimare.
MĂRTURII CUTREMURĂTOARE
Fiecare mărturie a victimelor reflectă brutalitatea acelor zile. Loviturile cu bâte și cabluri electrice erau o normalitate pentru cei care doar cereau să fie ascultați. Imaginea minerilor agresivi care căutau să „demonstreze puterea statului” este acum o pată pe conștiința națională.
UN DOSAR ÎN FAȚA JUSTIȚIEI
După trei decenii, cei responsabili încep să fie aduși în fața justiției. Ion Iliescu, Petre Roman și alții se confruntă cu acuzații grave care caută să infirme ideea de impunitate. Oare justiția va prevala, sau va fi doar o nouă înfrângere a democrației?
LESPEDE PE CONȘTIINȚA NAȚIONALĂ
Mineriada nu e doar o dată în calendar, ci o lecție despre ce poate însemna nepăsarea față de drepturile fundamentale ale omului. Cetățenii care au ieșit să ceară o Românie liberă au plătit un preț greu, iar amintirea lor ne obligă să ne întrebăm: ce am făcut de atunci pentru a ne asigura că asemenea atrocități nu se vor repeta?
TEMĂ DE REFLECȚIE
La 35 de ani, întrebările persistă: Ne-am învățat lecția? Oare suntem pregătiți să ne apărăm drepturile sau rămânem în continuare pasivi, ignoranți față de pericolele care ne pândesc din umbră?
