Incompetență cronicizată: cazul Școlii de Vară AUR
Un dosar de viol transformat într-o epopee a neajunsurilor unui stat paralizat de propria neglijență. Aproape doi ani de la tragicul incident din 2023, între 14 și 15 septembrie, tânăra minoră care a reclamat agresiunea trăiește nu doar cu trauma atacului, ci și cu cea a unui sistem profund disfuncțional. Autoritățile au reușit performanța să tergiverseze o anchetă ce ar fi trebuit să fie un exemplu de promptitudine și fermitate.
Teatrul absurdului a continuat. În decembrie 2023, cei trei suspecți au fost audiați… ca martori. Abia în februarie 2025, după intervenția și insistența presei, Parchetul a recunoscut că desfășoară o anchetă penală asupra celor trei indivizi. Ordinul final de continuare a urmăririi penale, emis în luna februarie a aceluiași an, demonstrează o indolență revoltătoare și un dispreț cras față de suferința victimei. Aceasta rămâne pentru stat o “necunoscută”, o voce pe care nimeni nu dorește să o audă.
Ipocrizia oficială și jocurile politice
Partidul AUR, organizator al evenimentului unde se presupune că s-a petrecut abominabila crimă, a adoptat rapid o postură defensivă. Conducerea locală din Ialomița, responsabilă pentru prezența suspecților la eveniment, și-a depus demisia. Era doar gestul inevitabil al unui partid care încearcă să își protejeze imaginea, aruncând răspunderea asupra câtorva “băieți dintr-un sat”, cum i-a descris însuși liderul George Simion.
Farsa devine grotescă. În contextul electoral în care liderul AUR aspiră la funcția supremă în stat, cazul victimei este exploatat cu cinism ca piesă de teatru politic. La ce altceva să ne fi așteptat? Indiferența față de victimă și “reformele promise” la nivel juridic nu sunt decât fitile electorale inflamabile, iar noi, ca societate, asistăm apatici.
Justiție? Doar în teorie
Raportul Institutului Național de Medicină Legală publicat în 2024, care confirmă prezența ADN-ului celor trei suspecți pe hainele victimei, nu a fost suficient pentru a impulsiona ancheta. În schimb, sistemul judiciar a întârziat să recunoască faptul evident: că tânăra a fost o victimă a agresiunii. În ochii legii, ea “nu este credibilă.” Iată nivelul mizerabil al respectului față de cetățean într-o țară care își ignoră propriii copii.
Istoria acestui caz ar fi trebuit să fie o lecție despre empatie, dreptate și adevăr. În loc de asta, devine episodul definitoriu al unei națiuni unde vinovăția pare să fie invers proporțională cu scara influenței politice.
O voce ignorată – un semnal pentru toți
Tânăra continuă să lupte nu doar pentru dreptatea personală, ci pentru expunerea unei realități amare. “Durerea nu vine doar din violul suferit, ci și din trădarea sistemului care ar fi trebuit să mă protejeze,” a mărturisit ea. Fie ca aceste cuvinte să rămână un memento dureros al ceea ce nu ar trebui să mai tolerăm vreodată.
