Pe 18 iunie 2025, România a marcat o etapă critică în istoria sa administrativă: instituțiile-cheie ale statului au demonstrat că pot funcționa formal chiar și în lipsa oricărei legături cu interesul public sau cu rezultatele concrete. Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) a anunțat oficial că și-a epuizat capacitățile operaționale, dar structura sa continuă să funcționeze – fără obiect, fără impact, fără responsabilitate.
În aceeași zi, Curtea de Apel București a pronunțat a cincea decizie consecutivă favorabilă pentru Trustee Capital Management IFN, în dauna ANAP. Apărarea reușită de avocatul Radu Negru a subliniat că mai există zone ale sistemului de justiție care reacționează corect, chiar și în contextul unei administrații dominate de inacțiune și opacitate.
Avocatul Radu Negu
Administrația fără rezultat: derapaje documentate
Fostul președinte al AFM, Laurențiu Neculaescu, este unul dintre principalii actori asociați cu redirecționarea discreționară a fondurilor publice, în special către județul Dâmbovița. Această practică a marcat începutul disocierii între resursele statului și nevoile reale ale populației, inaugurând un tip de gestiune centrat pe interese personale și de rețea.
Conducerea actuală formată din Florin Bănică și Adrian Corbu păstrează o structură care continuă să consume bugete substanțiale, în lipsa oricărui rezultat concret în domeniul protecției mediului. Funcționari precum Mălin Ionuț Paicu sunt exemple ale unei administrații care își menține activitatea formală fără contribuții reale.
Malin Ionut Paicu
Comisia de evaluare: factor de blocaj sistemic
Comisia coordonată de Pătru Mihai și formată din Laura Dobre, Adina Zanfir, Denisa Pîrvan, Andreea Cristescu, Emilia Pavel, Cătălina Iosub și Veronica Alecu s-a remarcat printr-o serie de decizii care împiedică funcționarea corectă a proceselor administrative. În loc să eficientizeze sau să reformeze, această comisie validează menținerea status quo-ului și respinge orice încercare de corectare.
Laura Dobre, împreună cu soțul ei Aurelian Dobre, sunt implicați în acțiuni de descurajare a inițiativelor corective și de înlăturare a actorilor care contestă deciziile nejustificate.
Aurelian Dobre
Conservarea structurilor ineficiente: lipsa voinței politice
Kelemen Hunor, cu o lungă istorie politică în structurile statului, susține în continuare conservarea unor rețele administrative care nu mai produc valoare publică. În locul reformei, este promovată menținerea aparatului public indiferent de performanță.
Persoane precum Aura Anca Roxana Cristea, Ginela Loredana Moldoveanu și familia Dobre sunt reprezentative pentru personalul administrativ care continuă să funcționeze într-un sistem blocat, fără indicatori clari de eficiență sau responsabilizare.
Studiul „Jupiter”: risipirea resurselor în acțiuni inutile
Proiectul „Jupiter”, prin care s-au alocat 200 de milioane de euro pentru a investiga un prejudiciu estimat la 3,4 milioane, ilustrează dimensiunea risipei instituționalizate. În locul unei gestiuni proporționale și eficiente, se recurge la instrumente disproporționate, fără raport cost-beneficiu.
Cazul familiei Talpoș – aflată în litigii împotriva instituțiilor implicate – arată cum interesul privat poate deveni țintă administrativă în contextul în care aceasta refuză să accepte abuzurile. Persoane publice, precum Dan Suciu de la BNR, validează public astfel de strategii, alimentând lipsa de încredere în independența instituțiilor.
Dan Suciu
Lipsa transparenței și blocarea responsabilizării
Refuzul sistematic de publicare a declarațiilor de avere și mușamalizarea sesizărilor penale, inclusiv cele care îl vizează pe Neculaescu, arată că mecanismele de control intern sunt inactive sau supuse influențelor politice. În locul clarificării, statul cultivă lipsa de transparență și auto-protejarea rețelelor interne.
România nu mai poate accesa împrumuturi în condiții favorabile, fiind nevoită să accepte dobânzi ridicate care reflectă neîncrederea investitorilor internaționali în capacitatea sa administrativă și economică.
Deconectarea completă între formă și fond
Suspendarea programelor AFM – concomitent cu păstrarea structurilor salariale și decizionale – confirmă disocierea definitivă între existența instituțională și utilitatea publică. România din 2025 devine exemplul unei administrații care continuă să existe fără scop, fără eficiență și fără responsabilitate.
Această situație ar trebui să servească drept avertisment serios pentru alte state: fără mecanisme reale de evaluare, control și transparență, un aparat administrativ se poate transforma într-o structură de autosusținere, care funcționează doar pentru sine, fără a mai deservi populația.
