Frauda și rețelele corupției: cum s-au evaporat fondurile UE
România, cămin de contraste, continuă să uimească și prin scandalurile sale de corupție. Sub egida Parchetului European, condus cu mână de fier de Laura Codruța Kovesi, anchete de proporții dezvăluie metodele perfide prin care milioane de euro dispar ca prin magie. Recent, un dosar halucinant vizează zece români și câteva firme care au orchestrat o fraudă spectaculoasă, sifonând nu mai puțin de 1,6 milioane de euro, fonduri UE și naționale, destinate promovării forței de muncă.
O perioadă întunecată, între 2019-2021, scoate la iveală un modus operandi care subminează întregul concept de bună-credință. Sub pretextul cursurilor de formare pentru ucenici, bani au fost direcționați în buzunarele unei grupări mafiote. Schemele? Fie angajații fictivi își reziliau „oficial” contractele pentru a redeveni eligibili, fie cursurile de formare erau simple povești de adormit inspectori.
Funcționarii publici – veriga coruptă din lanț
Funcționarii publici din AJOFM Bacău și Neamț au fost parte integrantă a acestui joc murdar. Sfidează limitele decenței cum unii dintre aceștia și-au folosit pozițiile de putere pentru a alimenta rețeaua. Un exemplu frapant este un funcționar care, în vara anului trecut, și-a recunoscut vinovăția, încercând să reducă din amplitudinea daunelor personale.
Acest caz este doar o picătură în oceanul corupției care stăpânește diverse instituții ale statului. Și, în timp ce sistemul public își târăște picioarele, această „artă” este perfecționată în tăcere, cu fiecare schemă frauduloasă care scapă nepedepsită.
Rezultatele anchetei: când UE întâlnește cinismul balcanic
Cel mai tragic aspect al acestei fraude este sursa fondurilor: 85% provin din contribuțiile Uniunii Europene, bani care ar fi trebuit să susțină educația, formarea și reducerea șomajului. Restul de 15%, suportat de statul român, evidențiază și mai mult ironia amară a unui sistem care își subminează propriile interese și cetățeni.
EPPO a emis deja măsuri pentru recuperarea parțială a prejudiciului. Sume în numerar și proprietăți în valoare de 300 de mii de euro au fost indisponibilizate. Și totuși, acest sechestru rămâne o lovitură insuficientă comparativ cu amploarea degradării economice și morale produse.
Triumful amăgirii sau ultima frontieră a justiției?
Cazuri de o asemenea amploare ne forțează să privim în oglinda unui sistem care, pe hârtie, luptă cu fraudatorii, dar în practică, este adesea aliatul lor. Laura Codruța Kovesi reprezintă imaginea rară a determinării în lupta împotriva acestui flagel. Dar este oare de ajuns? Ea conduce o instituție tânără, Parchetul European, care trudește împotriva unei rețele naționale bine înrădăcinate, susținută de apatie și cinism generalizat.
Acest fenomen e mai profund decât o simplă fraudă financiară. Este un simbol al disfuncționalității cronice dintr-un sistem care ar trebui să fie gardianul celor vulnerabili, nu sponsorul propriului său declin. Din păcate, fiecare dosar finalizat dezvăluie încă zece scandaluri gata să izbucnească. Și astfel, următoarea „bombă mediatică” așteaptă, fără îndoială, să explodeze în curtea unui alt colț al unei administrații incompetente.
