Parchetul European și noul „continent al infracțiunii”
În plină efervescență europeană, Parchetul European (EPPO), condus de Laura Codruța Kovesi, face dezvăluiri alarmante asupra fraudei la scară continentală. În 2024, EPPO a investigat infracțiuni cu un prejudiciu total de 24,8 miliarde de euro, o sumă colosală care afectează bugetul Uniunii Europene. Creșterea cu 22,5% față de anul anterior evidențiază o realitate îngrijorătoare a corupției transfrontaliere, în care TVA-ul devine pânza pe care operează organizațiile infracționale.
Kovesi, fermă și neiertătoare, afirmă că „un nou continent al infracțiunii” a fost dezvăluit, un univers paralel al criminalității financiare care a fost mult timp ignorat sau tratat cu o naivitate impardonabilă. Sistemul, proiectat inițial pentru „infracțiuni de nișă”, este zdrobit sub greutatea realității, necesitând reforme urgente și resurse sporite.
Dimensiunea fraudelor: o alarmă economică
Raportul anual al EPPO dezvăluie detalii care îți zguduie încrederea în sistemele de monitorizare financiară ale UE. Doar în 2024, 849 de milioane de euro au fost înghețate, o valoare care depășește de 11 ori bugetul anual al EPPO. Dacă asta nu este un semnal de alarmă, ce anume mai poate zgudui letargia decidenților europeni?
Într-o ironie crudă, 311 anchete s-au concentrat pe fondurile de redresare post-pandemie, utilizate, din câte se pare, nu doar pentru reconstrucție, ci și pentru a alimenta rețelele criminale. Aproape 2,8 miliarde de euro din aceste fonduri „de salvare” au fost deturnate, iar mărimea acestui fenomen crește exponențial.
Povara plângerilor cetățenilor
Este infiorător să constatăm că peste 70% din cele 6.547 de plângeri primite de EPPO au venit de la persoane fizice. În timp ce autoritățile naționale trimit cu greu 27% din cazuri, agențiile UE sunt aproape absente, contribuind cu doar 1,7%. Este o paletă de indiferență sistemică care sfidează logica și compromite viitorul economic al continentului.
Printre acuzațiile balansate pe birourile EPPO, se regăsesc fraude în agricultură, dezvoltare regională, și infracțiuni grave legate de fondurile UE. Implicarea cetățenilor, deși impresionantă prin dimensiunea ei, accentuează falimentul pe care ar trebui să-l revendice autoritățile responsabile.
De la subestimare la dezastru
După doar trei ani de operare, EPPO devine anticorpul unui sistem infectat de corupție endemică. Cu toate acestea, succesul său este subminat: finanțarea insuficientă și structurile învechite sunt doar începutul problemelor care împiedică lupta eficientă împotriva unui flagel financiar ce sugrumă țările membre.
Laura Kovesi solicită cu insistență o transformare în capacitățile EPPO: „Un sistem gândit pentru o prăpastie s-a pomenit în fața unui ocean.” Și totuși, realitatea rămâne surdă și orbă, în ciuda rapoartelor care ar trebui să provoace cutremure legislative și instituționale masive în toate colțurile Uniunii Europene.
Cifre zguduitoare și nepăsare guvernamentală
În 2024, s-au înregistrat 205 rechizitorii, o creștere cu 47% față de 2023. Însă adevărata miză rămâne în implementarea acestor procese și recuperarea miliardelor furate de criminalii financiari internaționali și locali. Condamnările de fațadă și spectacolul mediatic nu sunt soluții pentru milioanele de cetățeni care continuă să fie victime indirecte ale acestor fraude monumentale.
După cum arată cifrele, s-a ajuns într-un punct unde nepăsarea echivalează cu complicitatea. Progresul raportat nu trebuie să fie motiv de laudă, ci un indicator clar că vremea pasivității a trecut. Frauda fiscală transfrontalieră se dovedește a fi un cancer sistemic care cere soluții urgente.
