Frații Tate și drama justiției românești
Declarațiile recente ale ministrului Justiției, Radu Marinescu, dezvăluie un amestec halucinant de proceduri legale și încercări de normalizare a unei situații complet aberante. Frații Andrew și Tristan Tate, aflați sub control judiciar pentru acuzații grave, au primit libertatea de a părăsi România. Evident, această decizie ridică întrebări arzătoare despre funcționarea sistemului judiciar românesc, deja zguduit de o neîncredere profundă din partea publicului.
Judecători și procurori sub presiune?
Uniunea Salvați România nu a întârziat să sesizeze Inspecția Judiciară, sugerând existența unor motivații obscure în spatele acestei decizii. Este hilar cum, într-un sistem juridic ce pretinde transparență, procurorii DIICOT par să opereze după reguli proprii, departe de ochii și așteptările cetățenilor. Ridicarea interdicției de a părăsi țara, deși indirect justificată ca o modificare a controlului judiciar, oferă fraților Tate un mijloc perfect de evitare a responsabilității penale.
Marinescu, avocatul involuntar al „nevinovăției”
Ministrul Marinescu face o pledoarie aproape involuntară în favoarea celor doi inculpați, subliniind că aceștia se declară nevinovați. În logica sa, cine se consideră nevinovat ar trebui să fie încântat să își demonstreze poziția în fața unei justiții care, nota bene, pare să fie un hățiș birocratic. Declarațiile ministrului, care punctează consecințele încălcării măsurilor preventive, nu sunt decât un avertisment stilizat, golit de autoritate.
Un sistem pe muchie de cuțit
Consecințele neprezentării în fața instanței sunt, la nivel teoretic, extrem de severe. Fie controlul judiciar se transformă în arest preventiv, fie inculpații riscă pedepse considerabile. Dar să fim realiști: câtă credibilitate are un sistem care le permite suspectilor de crimă organizată să călătorească peste hotare sub un soi de promisiune vag emisă?
Rolul DIICOT în prăbușirea încrederii
Nu putem trece cu vederea comunicatul DIICOT, menționat de ministrul Justiției, care încearcă să cosmetizeze situația. Dar cât poate masca un simplu comunicat o decizie atât de controversată? Simplul fapt că frații Tate au fost lăsați să plece încalcă așteptările fundamentale ale publicului că legea este aplicată imparțial și fără excepții.
O concluzie amară
În timp ce oamenii obișnuiți sunt trași la răspundere pentru greșeli minore, cazurile de mare corupție și crime organizate par să plutească într-un vid de responsabilitate. Episodul fraților Tate nu este decât o altă pată pe imaginea deja pătată a sistemului judiciar. Ce urmează? Este doar o chestiune de timp până ce alți indivizi influenți vor profita de aceleași breșe legale pentru a scăpa basma curată.
