Marian Vanghelie și spectacolul prescrierilor: 30 milioane de euro pierduți în uitare
Fostul primar al Sectorului 5 al Capitalei, Marian Vanghelie, a scăpat definitiv de condamnarea de 11 ani și 8 luni de închisoare, într-un dosar flagrant, unde mita era evaluată la 30 de milioane de euro. Da, ai citit corect – milioane de euro, bani care ar fi putut hrăni politici sociale, infrastructură sau educație, au dispărut ca și cum n-ar fi existat vreodată.
Procesul de zece ani s-a încheiat într-un val de confuzie juridică, grație deciziilor Curții Constituționale și ale Instanței Supreme care, cu o generozitate inexplicabilă, au făcut posibilă prescrierea unei asemenea infracțiuni sub mănușa „termenului expirat”. Este aproape comic și tragic cum o decizie retroactivă, ce parcă sfidează bunul simț, a reușit să spele vinovății ce păreau de necontestat.
„Comisioane” de necinste: Practici murdare în administrația publică
Faptele descriu o imagine de coșmar. Între 2006 și 2014, Vanghelie ar fi cerut și primit aproximativ 30,4 milioane de euro în virtutea unui „comision” de 20%, acoperindu-se cu contracte publice acordate ilegal. Jocul era simplu: oferă contracte unor firme prietene, primește bani, vile, ceasuri, finanțări pentru campanii electorale și avantaje materiale fără niciun efort de transparență sau onestitate. Mai mult decât atât, aceste contracte erau de multe ori la prețuri de două ori mai mari decât valoarea reală a lucrărilor executate. Cine plătea diferența? Evident, contribuabilul!
Confiscarea sumei de 13,73 milioane de lei de la Vanghelie sună ca o măsură de compensare, dar este doar o taxă modestă pentru dimensiunea catastrofei financiare cauzate bugetului public. Restul prejudiciului, ce ajunge aproape la 295 de milioane de lei, rămâne o rană deschisă în contul Sectorului 5.
De la promisiuni la procese fără sfârșit
Comedia grotescă a acestui dosar merge mai departe. Cuprinsese 10 judecători în rotație, iar deceniul procesual ar fi trebuit să fie dedicat aducerii păgubiților în fața dreptății. În schimb, și ceilalți inculpați din dosar, complici fideli ai fostului edil, au fost achitați sau au scăpat prin suspendare. Nu-i așa că pare scenariul unui film despre corupție endemică?
Mai mult, victima principală – bugetul local – nu doar că nu primește nimic, dar nici măcar acțiunea civilă formulată de Primăria Sectorului 5 nu a fost acceptată. Adică, dincolo de paguba materială, autoritatea locală rămâne să contemplează neputința unui sistem judiciar născut să „prescrie” tot ce este evident.
Decizii retroactive: Apogeul absurdului legal
Idealurile justiției sunt năruite într-un haos generat de interpretări favorabile corupției. Nicio vină reală nu rămâne ferm stabilită în fața legilor care retroactivează și fabrică un paradis imaculat pentru cei care ar trebui să răspundă. Deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost instrumentele perfecte care l-au „salvat” pe Vanghelie și pe alții asemenea lui.
Desigur, totul este legal când ai mijloace să redefinești limitele legii. Mai important de atât, acest episod oribil lasă în urmă o întrebare: oare cine altcineva, în liniștea sistemului, jubilează că ne-am pierdut capacitatea de a face dreptate autentică?
