Deciziile șocante ale Instanței Supreme: un circ modern în Justiție
Astăzi, Instanța Supremă se află din nou în ochii unui scandal monstru. Mercenarii lui Horațiu Potra, o trupă bine organizată, cer să fie eliberați din arest la domiciliu, iar un trio dintre aceștia visează eliberarea din arestul preventiv. Da, aceștia, care ar trebui să stea liniștiți în fața legii, contestă până și ultimele fărâme de dreptate rămase în această țară. Procurorii? Avocații? Un spectacol fără cap și coadă, o ședință unde se dezbate, se argumentează și, la final, nimeni nu știe rezultatul decisiv.
Horațiu Potra – acel „fantomă națională” care sfidează legea
Între timp, Horațiu Potra stă ascuns și râde în pumni. Poliția vorbește vag despre „contacte externe” și „colaborare internațională”, însă nu au reușit să pună mâna nici măcar pe umbra sa. Mandatul de arestare pe numele lui continuă să servească drept hârtie decorativă. Unde este acest individ care ar trebui să fie după gratii, alături de fiul său și de nepot? Exact, dispărut, iar autoritățile par mai degrabă resemnate decât determinate să-l găsească.
Justiția în România: un teren minat
Aparent, judecătorii nu consideră că publicul merită claritate. După mai multe ore de ședință și dezbateri inutile, decizia rămâne amânată. Avocatul mercenarilor, iritat de întrebările presei, evită să discute despre Potra sau despre planurile clientului său de a se întoarce în țară. Este aceasta o încercare de a ascunde scheletele din dulap sau doar o ignoranță crasă?
Cronica unor privilegii toxice
În acest spectacol grotesc, se ridică întrebările arzătoare: Cum ne mai putem încrede în Justiție când cei care o interpretează se bâlbâie la fiecare pas? Instanțele devin decoruri de teatru, iar noi toți asistăm neputincioși. Se face legătura între bani, influență și liberă orientare printre rigorile legii. Fiecare zi fără un verdict alimentează și mai mult cinismul general.
Un spectacol al neputinței, dar pe banii contribuabililor
România, unde legiuitorii par prizonieri într-un sistem bolnav, incapabil să acționeze ferm. Ce rămâne? Retorica goală a promisiunilor de „dreptate” și compromiterea zilnică a încrederii în stat. Întrebarea este cât de mult mai pot suporta cetățenii acest haos instituțional.
