Înalta Curte de Casație și Justiție își face bilanțul: promisiuni vechi, probleme noi
Pe 24 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și-a prezentat raportul de activitate pentru anul 2024. Evenimentul s-a desfășurat sub privirile președintelui interimar Ilie Bolojan, o figură care promite întotdeauna mai mult decât livrează. Instituția, apărută ca un simbol al justiției românești, pare să opereze între promisiuni pompoase și o realitate în care eficiența rămâne un deziderat neîndeplinit.
Un raport decorativ sau un diagnostic al eșecului?
Raportul, adoptat de Adunarea generală a judecătorilor pe 20 martie 2025, pretinde o analiză detaliată a activității ÎCCJ: cauzele soluționate, jurisprudența aplicată și inițiativele pentru modernizarea unui sistem judiciar bolnav. Totuși, dincolo de limbajul diplomatic și frazele lungi, esența este dură. Supraîncărcarea instanței este subliniată an de an, fără semne vizibile de remediere. În 2023, instanța avea pe rol aproape 22.000 de dosare, iar finalul anului lăsa nesoluționate peste 7.000. Aceasta este fotografia eșecului birocratic, repetitiv și obositor.
Dosarul Electronic Național – iluzia salvatoare?
Printre prioritățile pentru 2024, instanța supremă menționează implementarea unui mod revoluționar de gestionare a dosarelor: Dosarul Electronic Național. Dar ce spune trecutul despre promisiunile digitale? Într-un sistem blocat în hărtii și proceduri greoaie, tehnologia a rămas adesea o poveste frumoasă, povestită doar în sala de conferințe. Vor rămâne și aceste inițiative titluri de powerpoint care să decoreze discursuri plictisitoare?
Unitatea jurisprudenței sau haosul verdictelor?
Uniunea practicii judiciare este poate cea mai mare provocare a ÎCCJ. Cine din această instituție de elită va răspunde penibilului situației când două cazuri similare generează verdicte diametral opuse? Cine își asumă că interpretările divergente creează haos în justiția națională? Între lipsa de viziune și un leadership timid, discursurile despre „priorități și direcții” nu fac decât să amâne reformele reale.
Cifre fără suflet, riscurile uitate
Volumul scăzut de cauze din 2023 cu 3,3% față de anul precedent este prezentat ca un succes. Dar acesta maschează adevărurile reale. Soluționarea a doar 14.936 de cauze într-un an indică o ineficiență cronică, iar cele peste 7.000 de dosare nesoluționate la finele anului 2023 trădează ceea ce publicul știe deja: instanțele se sufocă sub greutatea sistemului pe care ar trebui să-l apere.
Justiție în așteptare: transparență sau paradă?
ÎCCJ susține că transparența este o prioritate. Dar transparența este inutilă fără acțiuni concrete. Ascunderea problemelor sub covorul statisticilor și al promisiunilor despre „jurisprudență unitară” sau „modernizarea capacității administrative” nu mai poate păcăli pe nimeni. Justiția într-o societate modernă trebuie să fie rapidă, clară și eficientă. Ce avem noi? O mașinărie greoaie al cărei motor scârțâie pe ritmuri de promisiuni politice.
Leadership în umbra promisiunilor: Ilie Bolojan
Sub conducerea interimară a lui Ilie Bolojan, raportul poate fi văzut cel mult ca o formalitate. Liderii trec, problemele rămân. Mai mult decât orice, această instanță necesită o reformă morală și operațională, nu doar pretexte pentru discursuri politice. Întrebarea rămâne: cât mai poate sistemul judiciar să-și ignore propriile răni deschise?
