Statisticile alarmante ale violenței domestice în România
În primele patru luni ale anului 2025, poliția română a intervenit la 40.030 de cazuri de violență domestică. Este o statistică îngrijorătoare care vorbește despre o realitate brutală, în care agresiunea devine din ce în ce mai frecventă. Raportul IGPR arată că abuzurile sunt predominante în mediul urban, dar nu există zone imune la acest flagel social.
Scăderea, dar și persistenta violenței domestice
Deși numărul faptelor penale în acest domeniu a scăzut cu 16% față de anul precedent, aceasta nu ar trebui să ne ofere o falsă senzație de securitate. De la 18.410 infracțiuni înregistrate s-a ajuns la 15.457, dar asta nu face ca durerea victimelor să fie mai puțin reală. Violenta rămâne o problemă sistemică, pervazivă, ce bântuie societatea românească.
Tipologiile infracțiunilor de violență
Această degradare a valorilor umane se manifestă prin cazuri de „lovire sau alte violențe”, care constituie 57% din infracțiunile raportate. Cu toate că procentele sugerează o anumită reducere a agresivității, ele nu reflectă amploarea trauma ce rămâne în sufletul victimelor. Se adaugă amenințările, reprezentând 12% din total, confirmând astfel că frica este un companion constant în viețile celor afectați.
Ordinele de protecție – o soluție temporară?
În perioada analizată, au fost emise 4.160 de ordine de protecție, dintre care 1.464 au fost validate de instanțele de judecată. Aceste măsuri sunt de multe ori insuficiente pentru a asigura siguranța victimelor, care, după ce primesc o protecție temporară, pot fi lăsate din nou vulnerabile. Provocările cu care se confruntă are nevoie de soluții rapide și eficiente, nu de transformări temporare.
Un sistem în care victimele refuză protecția
Un aspect șocant este că 2.632 de victime au refuzat măsura de obligare a agresorului de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere. Refuzul de a accepta protecția subliniază nu doar neîncrederea în sistemul judiciar, ci și o adâncire a stigmatizării și a fricii. Acest lucru impune o întrebare extrem de pertinentă: ce ar putea face societatea pentru a crea un mediu de susținere, nu de respingere?
Consecințele psihologice ale violenței
Impactul violenței domestice nu se limitează la leziunile fizice. Victimele suportă adesea o durere psihică profundă, care poate duce la o viață plină de frică și neîncredere. Iar cei care refuză ajutorul, de multe ori, o fac dintr-o anxietate profundă privitoare la siguranța lor. Societatea trebuie să înțeleagă că nu doar poliția și instanțele joacă un rol în combaterea acestui fenomen, ci și fiecare individ în parte, prin educație și compasiune.
Responsabilitatea colectivă
Asistăm la o criză de justiție care cere o reacție unitară și conștientizată. Fiecare cetățean are datoria de a lua atitudine, de a nu fi complice prin tăcere. Violența domestică nu este o problemă privată, ci o problemă socială gravă ce necesită un răspuns ferm din partea comunității.
Sursa: Digi24
