Un scandal legislativ care reverberează înjustiția românească
Reforma pensiilor magistraților a picat, iar reacțiile sunt apocaliptice. Judecătorii Curții Constituționale aruncă în aer orice speranță a unui sistem juridic care, deja, se zbate în penibil. Petre Lăzăroiu, fost judecător al CCR, nu se sfiește să deschidă gura: „E total neconstituțională și discriminatorie!” Asta spune un om care a văzut cum funcționează mașinăria judiciară din interior.
Politica și corupția, un tandem fatal
„Legea ăsta este o batjocură”, continuă Lăzăroiu, arătând cu degetul spre cei care au avut tupeul să susțină o asemenea aberație. Cine are bunul simț să se întrebe de ce doar magistrații trebuiau să beneficieze de „pensii speciale”? Într-o țară în care totul este spart și călcat în picioare de corupție, nu e deloc surprinzător că această inițiativă a fost trimisă la gunoi.
Un guvern fără legitimitate
Premierul Ilie Bolojan și-a dat cu stângul în dreptul, afirmând pe 27 august că, „dacă pachetul de reformă va cădea la Curtea Constituțională, este greu de presupus că acest Guvern va mai avea legitimitatea să vină să rezolve alte nedreptăți”. Să înțelegem, așadar, că, dintr-o discuție pe tema pensiilor, se transformă într-un imens monument al rușinii guvernamentale.
O decizie amânată, dar nu uitată
Curtea Constituțională a amânat de două ori decizia asupra acestei legi penibile, ceea ce arată nu doar indolența, ci și disperarea celor care trag sforile. Asta este o bătaie de joc la adresa românilor, care așteaptă o justiție corectă și echitabilă. „O obiecție de neconstituționalitate nu se face la întâmplare”, adaugă Lăzăroiu, subliniind absurditatea unei situații care continuă să blocheze binele public.
Încrederea românilor în justiție, pe butuci
Deciziile curții dăunează grav încrederii oamenilor în sistemul judiciar. „Românii își pierd încrederea și așa scăzută în justiție”, conchide Theodor Stolojan, aducând în vizor efectele devastatoare ale acestui scandal legislativ. Din păcate, dezbaterea din spatele acestor acte legislative este plină de ipocrizie și cinism, lăsând în urmă doar promisiuni neonorate.
O întrebare rămâne
Cine va plăti pentru dezastrul acesta? Timpul va răspunde la această întrebare, chiar dacă cei aflați în funcții de decizie par impervi la consecințe. Oare ne vom trezi vreodată din această unică și ispititoare farsa politică?
