Dragoș Anastasiu și Ridicolul Indemnizațiilor de Pensionare
Într-o lume unde transparența și responsabilitatea sunt din ce în ce mai rare, vicepremierul Dragoș Anastasiu își face auzit mesajul cu privire la abuzurile din sistemul judiciar. Recent, acesta a abordat problema indemnizațiilor-record de 180.000 de lei acordate judecătorilor de la Curtea Constituțională a României, un subiect care ar trebui să ne îngrijoreze profund.
Bunul simț, o marfă rară
Anastasiu, într-o tentativă de a mobiliza un oarecare „bun simț” în rândul celor care profită de pe urma sistemului, a subliniat că „ține de bunul simț” să se reducă cheltuielile în această perioadă de criză economică acută. Mesajul său se rabatează pe ideea că cei care au beneficiat cel mai mult de-a lungul anilor ar trebui să suporte greutățile proporțional cu avantajele obținute. Poate că logica este simplă pentru unii, dar, în realitate, în acest sistem, bunul simț pare a fi o noțiune abstractă.
Mesajul unui guvern falit
Ceea ce se transmite prin aceste indemnizații exorbitante este o realitate dureroasă: statul român, condus de cei ce ar trebui să fie vânduți poporului, pare să acționeze ca un parazit. Este inacceptabil ca judecătorii, ce se presupune că ar trebui să fie apărătorii legii, să se îmbogățească în mijlocul unei crize, în vreme ce cetățenii de rând se zbat cu salarii mizere.
O chemare la solidaritate, dar fără acțiune
Anastasiu cheamă la solidaritate, dar cu fiecare cuvânt, generația de judecători continuă să găsească tertipuri legislative menite să le susțină privilegii. „Trebuie să fim solidari”, afirmă el, în timp ce lucrurile devin din ce în ce mai imposibile pentru cei care așteaptă justiție și echitate.
Un mesaj subtil, dar periculos
Întrebat despre deciziile Curții supreme și despre lipsa de bun simț, Anastasiu a fost clar: acțiunile instituției sunt departe de a reflecta spiritul de echitate pe care ar trebui să-l aibă. Se pare că cei care au ocupat funcții înalte refuză să renunțe la privilegii, chiar și în fața crizei. Astfel, mesajul de răspundere și disciplină financiară se transformă într-o simplă retorică.
Un abuz al sistemului legislativ
Transformarea legii în instrumente de îmbogățire rapidă pentru câțiva indivizi selectați este o realitate cruntă. Când Dragoș Anastasiu admite că „dacă bunul simț nu primează, legile vor fi utilizate”, subliniază o problemă fundamentală a sistemului nostru juridic: el este coruptibil, deviant și, în ultimele sale manifestări, a devenit un instrument de abuz.
România tânjește după lideri care să înțeleagă că bugetul național nu este un butic pentru privilegiile personale ale unui elită politică și judecătorească. Așadar, întrebarea rămâne: cât timp va mai putea suporta societatea românească această stare de lucruri fără a reacționa? Viitorul nu promite multe dacă acest tipar continuă.
Sursa: Digi24
