„Căminele groazei” din Târgu Mureș – un scandal de proporții
Copii încuiați în camere, zăvoare pe uși, medicamente expirate administrate fără milă și condiții care sfidează orice urmă a umanității. Așa arată realitatea din centrele de îngrijire ale copiilor cu dizabilități din Târgu Mureș. Aceasta nu mai este doar o problemă socială, ci o pată rușinoasă pe chipul unui sistem incapabil să aibă grijă măcar de cei mai vulnerabili dintre noi!
Trafic de minori, abuz și nepăsare instituționalizată
DIICOT a intrat în scenă, investigând infracțiuni de o gravitate copleșitoare: trafic de minori, abuz în serviciu, rele tratamente aplicate minorilor și chiar constituirea unui grup infracțional organizat. Și, să fim clari, aceasta nu este o simplă acuzație. Deschizând un dosar penal in rem, se urmărește strângerea probelor necesare pentru a scoate la lumină adevărata dimensiune a ororii care domnește în aceste instituții.
„Condiții inumane” – un termen prea blând
Să vorbești despre „condiții de viață inadecvate” este o subestimare cruntă a situației! Copiii sunt închiși ca infractorii, trăiesc în spații insalubre și dorm pe saltele acoperite cu plastic, într-un decor care seamănă mai mult cu o închisoare decât cu un sanctuar destinat îngrijirii. În toate centrele vizitate de Centrul de Resurse Juridice condițiile erau la fel: dezgustătoare, ilegale, periculoase.
Supraaglomerare și încălcarea flagrantă a legii
Raportul CRJ a scos la iveală faptul că, în timp ce capacitatea acestor centre este de doar 51 de locuri, ele adăpostesc 63 de copii. Licențele de funcționare? Expirate cu luni în urmă. Cine trebuie să răspundă pentru acest haos organizat la nivel instituțional? Răspunsul încă întârzie să apară, dar vina pare să fie împărțită de toți cei implicați – de la autorități la personalul subcalificat.
Medicamente expirate și copii abandonați
În loc să primească îngrijire adecvată, acești copii sunt tratați cu medicamente expirate, provenite din truse de urgență complet neactualizate. Și ca tabloul să fie complet grotesc, familiilor acestor copii li se refuză chiar și dreptul de a îi vizita sau de a beneficia de servicii de consiliere pre-instituționalizare.
Un sistem care nu-și îndeplinește datoria
CRJ atrage atenția asupra absenței personalului specializat în aceste centre. Lipsește orice urmă de profesionalism, iar copiii sunt lăsați să supraviețuiască fără supraveghere atunci când îngrijitoarele își iau pauzele. Aceasta nu este doar incompetență instituțională, ci o formă gravă de neglijență criminală.
Degradarea morală a unui întreg mecanism
Într-un comunicat oficial, CRJ subliniază că proasta alimentație, igiena insuficientă și lipsa accesului la servicii medicale pun nu doar sănătatea, ci și viața acestor copii în pericol. Sunt victime ale unui sistem care nu doar că eșuează să-i protejeze, dar le compromite șansele la orice formă de viață normală.
Un apel mut spre dreptate
Este imposibil să citești despre asemenea tragedii fără să simți revoltă, furie și o profundă dezamăgire. Dacă acesta este standardul de îngrijire al copiilor cu dizabilități în România, atunci societatea întreagă trebuie să privească în oglindă și să-și asume eșecul colectiv. Cine va răspunde? Sistemul tace, dar tăcerea nu va face decât să amplifice strigătele celor care nu pot vorbi.
