CSM: Falsuri și Dezinformare în Spațiul Public
Într-o eră în care informația circulă rapid și fără discernământ, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) lansează un apel la responsabilitate, afirmând că discuțiile despre salariile și pensiile procurorilor sunt distorsionate. Asemenea afirmații sunt, de fapt, un instrument menit să dezbine și să semene discordie în rândul populației.
Reacția CSM la Criticile Premierului
În urma comentariilor făcute de premierul Ilie Bolojan, referitoare la pensiile și vârsta de pensionare a magistraților, CSM subliniază că acele venituri discutate public se referă la o minoritate de procurori, cei cu cele mai înalte funcții și vechimea cea mai mare. Așadar, 40% din procurori au salarii nete cuprinse între 10.400 lei și 12.954 lei, iar majoritatea lucrează în primul grad de parchete, unde și încărcătura de dosare este covârșitoare.
Pensiile de Serviciu: Miza Dezinformării
CSM respinge vehement mitul pensiilor mari acordate magistraților, subliniind că acestea constituie doar 4% din totalul pensiilor speciale. Falsificarea realității în jurul acestui subiect nu face decât să alimenteze inechitățile sociale și prejudecățile existente.
Încărcătura de Lucru a Procurorilor
Statisticile disponibile arată că, în 2024, aceste cadre s-au confruntat cu o medie de 1.549 de dosare penale pe an, iar la unele parchete cifra a ajuns până la 5.570. Aceasta arată nu doar o suprasolicitare a sistemului, dar și o necorespundere între salariile acordate și eforturile depuse de acești profesioniști.
Modificări Legislative și Inechități
CSM atrage atenția asupra instabilității legislative care a afectat cariera judecătorilor și procurorilor, iar modificările frecvente generează confuzie și neîncredere. Această lipsă de predictibilitate lasă sistemul judiciar expus presiunilor externe și în detrimentul demnității proceselor legale.
Cuvântul Premierului: O Prăpastie între Justiție și Politică
Ilie Bolojan recunoaște contradicția flagrantă între vârsta medie de pensionare a judecătorilor și așteptările legate de sistemul de justiție. Această discrepanță evidențiază neajunsurile structurale și status quo-ul problematic. În plus, premierul face apel la normalizare, subliniind inechitatea față de ceilalți contribuabili care continuă să sprijine un sistem ce pare scăpat de sub control.
Criticile formulate de CSM și premier pun în lumină vulnerabilitățile unui sistem care ar trebui să asigure justiția, dar care, prin derapajele sale, riscă să devină un câmp de luptă politic. Reflectarea acestor tensiuni în spațiul public este imperativă pentru a înțelege mai bine ce se află în joc.
În concluzie, discuțiile privind finanțarea justiției și pensiile magistraților trebuie să fie ancorate în realitate și transparență, nu în manipulări care pot agrava o situație deja delicată.
