Sistemul de digitalizare a instanțelor, între promisiuni și realitate
Consiliul Superior al Magistraturii a anunțat cu surle și trâmbițe o nouă etapă a digitalizării justiției, promițând eficiență sporită și o transparență mult așteptată. Portalul registratura.rejust.ro și e-mailurile instanțelor devin principalele canale prin care documentele juridice sunt gestionate, toate automat integrate în dosarul electronic. Dar, poate cineva garanta că acesta nu este doar un alt exercițiu de imagine, scârțâind la bază?
Revoluție digitală sau altă poveste frumos ambalată?
CSM susține că noul sistem este capabil să proceseze rapid cererile juridice, oferind confirmări detaliate și analize automate ale documentelor semnate electronic. Mai mult, aplicația ReJust ar genera rapoarte detaliate pentru autentificarea semnăturilor, optimizând procesul juridic. Pe hârtie, totul sună impecabil – dar nu cumva realitatea contrazice aceste promisiuni optimiste?
Milioane de euro, dar pentru cine? Eficiență sau uz instituțional?
Cu taxe judiciare de timbru colectate în valoare de peste 32.500.000 de lei, aproximativ 6,5 milioane de euro, sistemul pare a funcționa impecabil. Însă adevărata întrebare rămâne: cum sunt folosiți acești bani? Îmbunătățirile sunt palpabile pentru cetățeanul de rând sau doar justifică bugete exorbitante? Cine beneficiază, în fond, de această așa-zisă modernizare?
Confirmarea procesării cererilor: între tehnologie și birocrația românească
După trimiterea cererii, partea declară că primește o confirmare detaliată, incluzând numărul dosarului și denumirea sub care a fost salvat documentul. Toate bune și frumoase pe hârtie, dar cât timp durează efectiv prelucrarea? Sistemele informatizate sunt menite să reducă timpul de așteptare, însă în România, orice „automatizare” pare să întâmpine mistere birocratice.
Ce riscă documentele depuse online? Incongruența între digital și fizic
Într-o încercare bizară de modernizare, instituția recunoaște că documentele electronice trebuie compatibilizate cu dosarele fizice. Cu alte cuvinte, noile tehnologii continuă să fie ținute captive în trecutul hârtiei și pixului. Să fie acesta un nou mod de a păstra sistemul într-un echilibru precar între modern și vetust?
Realitatea din spatele intențiilor declarate
CSM susține că noile procese digitale vor degreva instanțele de muncă inutilă, permițând personalului auxiliar să se concentreze asupra altor sarcini. Dar la ce costuri pentru cetățeni? Digitalizarea rămâne un cuvânt de impact în administrație, dar foarte rar se traduce în beneficii directe pentru justițiabili. De ce întotdeauna se pierde esențialul în lupta pentru „modernizare”?
Concluzii subtile și inevitabile
Inițiativa CSM face parte dintr-un efort continuu de a crește transparența și accesul la justiție, cel puțin teoretic. Dar declarațiile pline de entuziasm ar trebui să fie verificate în fața realității din instanțe. Este această digitalizare o soluție reală sau doar praf în ochii cetățenilor? Fiecare pas înainte pare să conțină și o doză mare de scepticism justificat.
