Corupția: metastaza din Portul Constanța
Când vine vorba de corupție, nimeni nu pare să știe să joace jocul mai bine decât funcționarii publici care au transformat Portul Constanța într-un spațiu de tranzacționare ilegală a intereselor personale. Direcția Națională Anticorupție a confirmat reținerea a 20 de persoane acuzate de diverse infracțiuni. În fundalul acestor ilegalități, suma fabuloasă de 350.000 euro bănuite ca mită expune mecanismele putrede ale administrației portuare.
Justiția nepregătită sau complice?
Într-un episod tipic de bâlbâială juridică, Tribunalul București a respins cererea de arestare preventivă pentru șapte persoane implicate, lăsând România să se afunde și mai mult într-un scenariu al impunității. Petrică Buduru, fost fotbalist și apropiat al cluburilor locale, alături de alți șase inculpați, se bucură acum de luxul „controlului judiciar”, o glumă cam amară pentru gravitatea situației.
Nume și poziții implicate: cine sunt adevărații trădători
Printre capii acestei caracatițe de nepătruns, îi regăsim pe Florin-Laurențiu Chirilă – director tehnic în cadrul Administrației Porturilor Maritime, și George-Gabriel Vișan – director comercial, fiecare acuzat de luare de mită. Mai avem și consilieri precum Cătălin Viorel Cristea, baricadați sub umbrela influenței politice ca să își extindă fără jenă operațiunile. Și, desigur, Ion Dumitrache, șeful PSD Constanța, al cărui zel în manipularea resurselor locale depășește orice limită morală.
Șpăgi, concesionări și bilețele: cum se tranzacționează România
Sumele care fac obiectul acestei anchete sunt revoltătoare: între 2.000 și 100.000 de euro. Concesionări imobile, acces exclusiv la dane strategice, întocmirea de avize preferențiale – toate acestea sunt doar fragmente dintr-un tablou al trădării. Și, ca să fie totul „discret”, funcționarii schimbau mesaje pe bilețele de hârtie și foloseau telefoane ascunse în portbagaje, de parcă ar fi jucat într-un film prost despre mafie.
Milioane de euro și orgolii mici
Potrivit DNA, oamenii de afaceri implicați au promis până la 6 milioane de euro pentru a-și asigura dezvoltarea afacerilor. Vorbim despre extinderea terenurilor în regim preferențial, angajări aranjate și licitații câștigate înainte să înceapă. Toate acestea pe spatele unui sistem legislativ subordonat propriilor interese meschine.
Ce urmează?
Tragedia nu constă doar în actul ilegal, ci în acceptarea largă a corupției ca normă. Instanțele, pare-se, nu numai că nu intervin decisiv, dar permit celor acuzați să joace rolul victimelor. Cât mai poate tolera societatea românească această farsă sinistră? Exemplul Portului Constanța rămâne un semnal de alarmă, dar câți îl vor auzi realmente?
