Un singur punct comun în toate deciziile judecătorilor în cazul Călin Georgescu
În dosarul în care DIICOT îl acuză pe Călin Georgescu că ar fi înșelat un om de afaceri cu peste un milion de euro, judecătorii au luat șase decizii privind arestarea preventivă. Trei au respins ideea arestului, iar alte trei, venite de la Curtea de Apel București, le-au desființat și au decis contrariul. Toate cele șase decizii au avut însă un element comun: niciuna nu a pus în discuție că probele strânse de DIICOT nu duc la „suspiciunea rezonabilă” că fostul candidat la prezidențiale a săvârșit faptele de care este acuzat.
Cronologia celor șase decizii
Pe 22 septembrie, Tribunalul București a decis plasarea lui Călin Georgescu sub control judiciar, după ce fusese reținut cu o zi în urmă de DIICOT. Pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a admis contestația DIICOT și a decis definitiv arestarea preventivă. Pe 13 octombrie, Tribunalul București a admis o cerere de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, iar pe 23 octombrie Curtea de Apel a desființat decizia și a menținut arestul preventiv.
Pe 26 octombrie, când cele 30 de zile de arest urmau să expire, Tribunalul București a respins cererea DIICOT de prelungire și a decis plasarea sub control judiciar. Pe 28 octombrie, Curtea de Apel a desființat din nou decizia Tribunalului și a decis ca fostul candidat să rămână în arest preventiv pentru următoarele 30 de zile.
Condițiile legale ale arestului preventiv
Potrivit articolului 223 din Codul de procedură penală, arestul preventiv poate fi decis numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre situațiile prevăzute de lege: riscul de sustragere de la urmărirea penală, încercarea de a influența alți inculpați, martori sau experți, săvârșirea unei noi infracțiuni sau presiuni asupra persoanei vătămate. De asemenea, arestul poate fi dispus dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației.
Unde au apărut diferențele de opinie
Judecătorul de la Tribunalul București care a decis în septembrie plasarea sub control judiciar a considerat că faptele de care este acuzat Georgescu s-au consumat în anii 2021-2022, astfel încât nu mai exista o urgență pentru luarea măsurii preventive în 2026. El a subliniat că urmărirea penală s-a desfășurat în condiții bune cu Georgescu în stare de libertate și că pericolul social s-a diminuat. Deși DIICOT prezentase probe privind o posibilă fugă în Italia, judecătorul a considerat suficient controlul judiciar.
Judecătorii Curții de Apel București au avut o altă opinie: lăsarea în libertate „prezintă pericol concret pentru ordinea publică”, iar controlul judiciar era „insuficient pentru a înlătura această stare de pericol”. Ei au apreciat că arestarea preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și că probele privind intenția de a fugi în Italia arătau „caracterul actual” al intențiilor de sustragere. Decizia Curții de Apel a fost adoptată în complet de divergență, cu intervenția unui al treilea judecător care a înclinat balanța. Judecătorul cu opinie separată a arătat că probele relevau indicii temeinice pentru control judiciar, dar insuficiente pentru arest preventiv.
Noile acuzații și prelungirea arestului
La cererea de prelungire a arestului, DIICOT a venit cu noi acuzații, susținând că Georgescu ar fi încercat să distrugă mijloacele de supraveghere tehnică plantate de autorități în locuința sa. Tribunalul București a subliniat că „nu există minime elemente de fapt din care să rezulte comiterea” acestor infracțiuni și că privarea de libertate ar reprezenta o măsură disproporționată, scopul putând fi atins prin control judiciar. Curtea de Apel București a desființat și această decizie, de această dată fără a fi nevoie de un al treilea judecător. Motivarea celor doi judecători de la instanța de apel nu era disponibilă la momentul publicării.
