Scandalul „Ferma Băneasa” – o poveste de corupție românească fără finalitate
Gabriel „Puiu” Popoviciu, un nume sinonim cu controversa în România, a scăpat de condamnarea definitivă la șapte ani de închisoare sub acuzația de corupție, într-un dosar care a scandalizat opinia publică. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins apelurile DNA și ale părților civile, consolidând achitarea lui Popoviciu decisă de Curtea de Apel București cu un an înainte. Justiția românească, odată în prim-planul luptei anticorupție, pare să fi căzut în derizoriu.
Absurditatea „faptelor care nu există”
Într-o decizie care sfidează logica, magistrații din București au motivat că „fapta nu există”. Exact! Nu există – cum altfel să explici termenii unui teren subevaluat grosolan la un dolar pe metru pătrat, când prețul de piață depășea 150 de euro? Într-un București scump și haotic, terenul acesta, situat la marginea DN1 și transformat în motor economic pentru societăți private, ridică întrebări grele despre complicități și interese.
Exil britanic și extrădări eșuate
Popoviciu a plecat în stil mare din România încă din 2017, tocmai înaintea condamnării inițiale. Stabilit în Regatul Unit, acesta a rămas neatins de autoritățile române după ce cererea de extrădare i-a fost respinsă definitiv în 2021. Vinovăție confirmată sau nu, luxul său britanic contrastează brutal cu minciunile care domină sistemul juridic românesc.
O țară captivă în jocurile elitelor
DNA l-a acuzat dur pe Popoviciu pentru afacerile murdare din dosarul „Ferma Băneasa”, pe lângă alți zece inculpați, care mai recent au și fost achitați. Fost lider DGIPI, șefi de universități, mari oameni de afaceri – toți croit pe aceeași pânză a intereselor și acoperirilor obscure. În loc de pedepse exemplare, justiția își scrie singură demisia din credibilitate.
Balanța coruptiei, mereu alături de cei puternici
Povestea terenurilor subevaluate n-ar trebui să rămână doar o filă tristă în cronica națională a eșecurilor judiciare. Este un semnal clar de alarmă pentru un popor care continuă să tolereze abuzurile elitei conducătoare. O elita care pare a fi deasupra legii, apelând constant la influențe politice și tactici manipulative. Între timp, justiția, prinsă în rețelele acestor mari figuri, rămâne inertă, superficială, și departe de a repara greșelile trecutului.
