Demența – O „boală modernă” sau un rezultat al decăderii stilului de viață?
Într-o epocă în care tehnologia avansează într-un ritm frenetic, iar medicii identifică tot mai multe suferințe asociate stilului de viață contemporan, demența a devenit una dintre cele mai îngrijorătoare probleme. Profesorul Caleb Finch de la Universitatea California de Sud afirmă, bazându-se pe o analiză istorică detaliată, că demența în forma sa agresivă este o invenție a vremurilor moderne. Ipoteza sa este susținută de studii care explorează scrieri antice atribuite lui Aristotel, Galenus și Cicero, dar și observații notabile asupra stilului de viață al grecilor și romanilor antici. În mod categoric, incapacitățile cognitive severe erau rar semnalate.
Vechile civilizații – Trăiau puțin, însă sufereau mai puțin?
O altă observație izbitoare este legată de durata medie de viață a grecilor și romanilor antici, care nu depășea, în multe cazuri, 30-35 de ani. Deși existau indivizi care își sărbătoreau chiar centenarul, bolile degenerative cognitive, cum este Alzheimerul, erau absente aproape complet din înregistrările istorice. Grecii considerau normal ca bătrânii să întâmpine unele dificultăți minore de memorie, calificând aceste stări drept „uzură naturală”. Și totuși, nici măcar romanii, faimoși pentru documentarea meticuloasă, nu au descris cazuri notabile de demență, cu excepția unor rarități precum senatorul Valerius Messalla Corvinus care își uitase propriul nume.
Ce se întâmplă în prezent? Factorii declinului cognitiv modern
Răspunsul pare să rezide în stilul de viață catastrofal adoptat de societatea contemporană. Activitățile fizice, esențiale pentru sănătatea organismului, au fost înlocuite de un sedentarism toxic. Relațiile interpersonale directe, altădată omniprezente, au fost substituite de interacțiuni virtuale. Dietele s-au degradat dramatic, alimentele procesate și pline de chimicale devenind norma. Profesorul Finch subliniază rolul stresului cronic în accelerarea declinului cognitiv, adăugând că, deși tehnologia aduce beneficii inestimabile, paradoxul său este izolarea socială pe care o generează.
Un cercetător trage un semnal de alarmă
Finch argumentează că poluarea toxică și urbanizarea rapidă sunt factorii catalizatori ai predispoziției crescute pentru Alzheimer. În contextul expansiunii orașelor antice romane, s-au înregistrat primele semnalări de regres cognitiv. Tabloul modern este însă mult mai sumbru: expunerea continuă la un mediu deteriorat și adoptarea unei alimentații dezechilibrate continuă să alimenteze o epidemie care, aparent, este auto-impusă. Să fie aceasta o „moștenire” modernă a progresului?
Dieta dezastrului și impactul său asupra creierului
Dacă în Antichitate se consuma masiv pește, ulei de măsline și legume proaspete – componente ale sănătoasei diete mediteraneene – astăzi alimentele procesate domină mesele. Zahărul, grăsimile saturate și ingredientele artificiale cresc inflamațiile sistemice, accelerând distrugerea conexiunilor neuronale. Contrastul dintre cele două diete nu ar trebui să surprindă. Oamenii moderni își sacrifică sănătatea pentru comoditatea mâncării rapide. Cine este, de fapt, responsabil pentru această epidemie de autodistrugere? Într-un mod ironic și tragic, răspunsul este evident.
Tehnologia – Prietena sau dușmanul nostru?
Ce poate fi mai contradictoriu decât o eră digitalizată care promite să ne conecteze, dar ne izolează mai mult ca niciodată? Facilitățile oferite în era informației par să coste, subtil, integritatea relațiilor umane. Finch evidențiază cu un ton critic impactul izolării sociale asupra declinului cognitiv. Izolarea nu mai este o țară străină; este o realitate acceptată, măsurată în like-uri și mesaje seci pe aplicații mobile. Întrebarea este: ce fel de preț vom mai plăti?
Departe de a găsi scuze în modernizarea societății, este momentul ca aceste întrebări amare să răsune: cum a devenit demența o constantă inevitabilă pentru atâtea familii? Oare putem vreodată să inversăm direcția, înainte ca această criză de sănătate să devină parte integrantă a identității noastre? Societatea continuă să se dezvolte într-un ritm haotic, dar poate ea trasa direcții mai sănătoase în viitor? Texte ca acesta lasă să reflectăm, fără promisiuni sau soluții.
