FIRMELE NU VOR MAI PUTEA FI SCOASE DIN LICITAȚII DOAR PENTRU CĂ SUNT ANCHETATE PENAL. CCR: ESTE ÎNCĂLCATĂ PREZUMȚIA DE NEZVINOVĂȚIE
Data publicării: 04.02.2026, 15:49
Curtea Constituțională a României a emis o decizie importantă, reafirmând drepturile fundamentale garantate de Constituție, prin stabilirea că excluderea unui operator economic dintr-o procedură de achiziție publică, doar pe baza faptului că este supus unei anchete penale, este neconstituțională. Aceasta hotărâre a fost adoptată în unanimitate, evidențiind faptul că o astfel de practică contravine prezumției de nevinovăție.
Decizia subliniază că articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016, care reglementează concesiunile de lucrări și servicii, permitea eliminarea automată a unei firme din procedura de atribuire a contractelor, exclusiv pe baza existenței unei investigații penale, fără a se aștepta o condamnare definitivă.
Judecătorii CCR au explicat că această practică transforma simpla suspiciune într-o formă de vinovăție, afectând profund operatorii economici înainte ca justiția să decidă dacă au comis sau nu vreo ilegalitate. Mai mult, astfel de măsuri ridică întrebări serioase în legătură cu principiala egalitate între firmele aflate în diverse situații, care sunt tratate diferit fără un criteriu obiectiv.
Autoritatea contractantă, conform legii, nu ar trebui să aibă competența de a „judeca” în locul instanței, iar excluderea firmelor fără o evaluare individualizată a situației este considerată disproporționată. În același timp, CCR a remarcat că măsura neconformă nu ia în calcul gravitatea eventualelor fapte sau soluțiile de remediere disponibile pentru companii.
CCR a mai menționat că prevederile contestate seamănă foarte mult cu cele anterioare din Legea achizițiilor publice, care au fost abrogate în 2018, evidențiind că statul nu poate exclude companii de la licitații fără o condamnare definitivă.
Judecătorii au conchis prin a face referire la reglementările europene, specificând că astfel de restricții mai severe decât cele existente în Directiva 2014/23/UE sunt inacceptabile, deoarece legislația românească depășește cadrul stabilit la nivel european.
