REFORME DOAR PE HÂRTIE. DE CE RĂMÂNE NESCHIMBATĂ SITUAȚIA GĂRZILOR DUPĂ DECESUL DOCTORIȚEI ȘTEFANIA SZABO
Sacrificiul doctoriței Ștefania Szabo nu a adus schimbarea mult așteptată în spitalele românești. Deși au trecut două luni de când medicul s-a stins în timpul serviciului la Spitalul Județean Buzău, fostele sale colegi continuă să suporte un program inuman. Deficitul de personal rămâne nerezolvat, iar gărzile maraton constituie, în continuare, singura soluție pentru ca spitalul să funcționeze. Această stare de fapt menține riscul unei noi tragedii, având în vedere supraîncărcarea și epuizarea medicilor.
Spitalul Județean de Urgență Buzău, sub conducerea managerului său, se confruntă cu o realitate critică. Deficitul de medici a ajuns la cote alarmante în secțiile vitale, iar această problemă se agravează continuu. Cea mai gravă situație este la Neonatologie, unde doar trei medici asigură permanența. De asemenea, la Cardiologie, secția funcționează cu un singur medic angajat în regim de muncă și un alt medic care oferă servicii prin prestări externe.
Perspectivele pentru secția ORL sunt de asemenea sumbru, având în prezent trei doctori activi, echipă care ar putea fi redusă la doi membri, în funcție de reglementările legale privind cumulul pensiei cu salariul. Aceasta va duce la o și mai mare presiune asupra resurselor existente și a personalului rămas.
Conducerea spitalului, în încercarea de a evita un blocaj total, a recurs la o soluție de avarie: colaborarea cu medici externi. Aceasta măsură temporară vine în contextul în care personalul existent este deja epuizat, lucru care nu mai poate fi ignorat. Eforturile de a îmbunătăți situația sunt afectate dramatic de lipsa de resurse și de strategii eficiente de recrutare și păstrare a cadrelor medicale.
Tragedia plecării doctoriței Ștefania Szabo a fost un catalizator pentru discuții despre reforma sistemului sanitar, însă, până în prezent, s-au văzut prea puține acțiuni concrete. Situația actuală chipurile „reorganizată” nu reflectă decât o schimbare de formă, iar problemele fundamentale rămân în continuare fără soluții viabile, lăsând pacienții și personalul medical într-o stare de incertitudine perpetuă.
