Explozii de inconștiență: petardele și tragedia copiilor
Într-o țară unde siguranța este, mai presus de orice, un slogan gol, zeci de copii ajung mutilați la spital în fiecare an din cauza unor simple petarde. Iar autoritățile? Ochi închiși, promisiuni și inutilitate. Medicii de la Spitalul pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași trag un semnal de alarmă: din 24 decembrie 2024, 30 de minori, cu vârste între 7 și 18 ani, au suferit răni grave. Unii au rămas fără degete, unii fără speranță. Și totul din dorința de a exploda „niște artificii”! Cine plătește pentru aceste pierderi? Cine ia măsuri?
Purtătorul de cuvânt al spitalului, medicul Cătălina Ionescu, explică situația cu duritate: „Leziunile sunt în majoritate arsuri severe, mutilante. Jumătate dintre acești copii și-au pierdut degete, țesut muscular sau osos. Avem cazuri unde mâinile au fost distruse, iar rana se extinde și la nivelul feței.” Dar adevărata tragedie nu este doar în spital, ci în imobilitatea și delăsarea instituțiilor responsabile.
Un apel disperat, o tăcere înfiorătoare
Pediatrii nu doar tratează suferințele, ci și propun soluții: interzicerea comercializării petardelor. „Am scris, am vorbit, am avertizat, dar ce folos?” spune cu amărăciune dr. Ionescu. În fiecare an se repetă același scenariu: cazuri grave, apeluri la responsabilitate și promisiuni. Copiii continuă să își pericliteze viețile, iar părinții să ignore avertismentele. Unde-i legea? Unde sunt poliția și politicienii care să oprească această nebunie colectivă?
Un alt punct critic: educația. Părinții își lasă copiii să manipuleze bombe în miniatură de parcă ar fi jucării. „Imaginația copiilor este periculoasă: unii aruncă petarde cu benzină, alții le improvizează în tuburi”, adaugă medicul. Dar educația, fără legislație și controale severe, rămâne o farsă. An de an aceleași grozăvii, aceleași scuze.
Două sărbători și o întrebare
Crăciunul și Anul Nou ne aduc, în țara noastră, un paradox grotesc: în loc să fie despre bucurie și familie, devin un coșmar pentru zeci de familii. Copii mutilați, părinți în lacrimi, iar comercianții de petarde prosperă. Cine profită din aceste afaceri sângeroase? Politicienii, în incapacitatea lor, vin cu explicații firave sau ignoră problema complet. Și astfel, ne îndreptăm spre încă un an de tragedii anunțate.
Ce urmează? Poate aceeași tragedie repetată cu nonșalanță, poate noi conferințe de presă peste un an, poate alte apeluri ignorate. Dar ceea ce rămâne este amărăciunea și o întrebare care sfâșie: cât de jos mai putem coborî, ca societate, până să facem ceva să oprim acest masacru?
