Durerea de umăr care nu trece: când e doar inflamație și când e o leziune de tendon

Durerea de umăr este una dintre cele mai amânate dureri. Spre deosebire de o gleznă luxată sau de o durere de spate care te țintuiește în pat, umărul lasă loc de compromis: eviți o mișcare, dormi pe partea cealaltă, mai iei un antiinflamator și mergi mai departe. Așa trec săptămâni, uneori luni. Iar când pacientul ajunge, în cele din urmă, în cabinet, prima lui întrebare este aproape întotdeauna aceeași: de ce nu a trecut de la sine?

De ce umărul se irită atât de ușor

Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului, iar prețul acestei mobilități este stabilitatea. Capul humeral stă într-o cavitate mică și este ținut centrat de coafa rotatorilor — un manșon format din tendoanele a patru mușchi care pornesc de pe omoplat. Între aceste tendoane și acromion, proeminența osoasă de deasupra umărului, se află o bursă: un săculeț cu lichid care permite tendoanelor să alunece fără frecare. Când spațiul dintre os și tendoane se îngustează, structurile se irită reciproc. De aceea durerea de umăr are rareori o singură cauză — inflamația și uzura tendinoasă merg, de obicei, împreună.

Inflamația care se confundă cu „o răceală la umăr”

Când umărul doare la fiecare ridicare a brațului, una dintre cauzele cele mai frecvente este inflamația bursei subacromiale și subdeltoidiene — cunoscută pe scurt drept bursita umar. Ea apare prin suprasolicitare, prin conflict mecanic sub acromion, din cauza depunerilor de calciu sau după un traumatism direct. Durerea se accentuează la mișcările cu brațul deasupra capului, revine noaptea când dormi pe partea afectată și complică gesturi banale: îmbrăcatul, condusul, dusul mâinii la spate.

Vestea bună este că o bursită necomplicată răspunde bine la tratament conservator, iar durerea cedează de regulă în aproximativ 10–14 zile, cu repaus relativ, aplicații reci și medicație antiinflamatoare recomandată de medic. Mitul care face rău aici este altul: convingerea că unguentele rezolvă problema. Bursa se află în profunzime, sub mușchiul deltoid și sub acromion, iar un gel aplicat pe piele are efect limitat asupra ei. Poate însoți tratamentul, nu îl poate înlocui. Iar roșeața marcată, căldura locală și febra schimbă complet situația: pot indica o bursită infecțioasă, care se tratează altfel și cere prezentare de urgență.

Când durerea vine dintr-un tendon lezat

Dacă simptomele persistă săptămâni întregi, mecanismul poate fi altul. După 40 de ani, tendoanele coafei rotatorilor se uzează progresiv, iar o cădere pe braț sau o ridicare bruscă de greutate poate completa o leziune deja instalată. Semnele tipice sunt durerea pe fața laterală a brațului, slăbiciunea la ridicarea sau rotirea brațului și durerea nocturnă care te trezește din somn.

Aici apare a doua confuzie frecventă: ideea că tendonul „se sudează singur”. Un tendon desprins complet de os nu se reatașează spontan, iar în timp marginile lui se retrag și mușchiul se infiltrează cu țesut adipos, ceea ce face reparația mai dificilă. Asta nu înseamnă că operația este obligatorie — dimpotrivă: potrivit American Academy of Orthopaedic Surgeons, tratamentul nechirurgical reduce durerea și restabilește funcția la aproximativ 80–85% dintre pacienți, în special în rupturile parțiale și degenerative. Diferența o face diagnosticul: orice tratament pentru rupturi de coafa rotatorie se stabilește după examen clinic și imagistică — ecografie sau RMN —, nu după intuiție și nu după o radiografie normală, care nu vizualizează tendoanele.

Semnele care cer o evaluare, nu încă un antiinflamator

Câteva situații justifică un consult de specialitate: durerea care persistă peste două–trei săptămâni, slăbiciunea la ridicarea brațului, durerea nocturnă constantă, limitarea evidentă a mișcărilor sau senzația de blocaj. Nu fiecare umăr dureros ajunge pe masa de operație — multe cazuri se rezolvă prin kinetoterapie condusă corect și prin corectarea posturii. Dar numai o evaluare completă poate spune dacă ai de-a face cu o inflamație trecătoare sau cu o leziune care se agravează în tăcere.

Tocmai pentru că durerea de umăr are atâtea fețe, diagnosticul cere un ochi format pe o singură articulație. Dr. Ion-Andrei Popescu și-a făcut întreaga pregătire de medic ortoped în Germania, apoi a urmat fellowship-uri în Franța și Germania, iar Institutul Umarului, clinica pe care a fondat-o, s-a construit în jurul unei idei care sună simplu, dar se aplică rar: un centru dedicat exclusiv umărului. Acolo, orice plan de tratament pornește de la aceeași regulă — mai întâi afli cu precizie ce s-a lezat, abia apoi alegi cum tratezi.

Diferența dintre o recuperare bună și o problemă cronică ține, de cele mai multe ori, de momentul în care ceri o părere de specialitate. Dacă durerea ta durează de săptămâni sau te împiedică să dormi, nu mai amâna consultul: cu cât leziunea e evaluată mai devreme, cu atât rămân deschise mai multe opțiuni de tratament.