„Anomalia” care îți sapă încrederea în justiție
Cine mai poate avea încredere într-un sistem care face șpagă din amintiri? Recent, USR a decis să atragă atenția asupra unei decizii ilogice și revoltătoare a Înaltei Curți de Casație și Justiție: termenul de prescripție pentru faptele de corupție începe să curgă din ziua pretinderii mitei, nu de la momentul în care mita a ajuns fizic în buzunarele celor incriminați.
Elena Lasconi, lidera USR, a denunțat ceea ce consideră a fi o insultă adusă cetățenilor cinstiți și o legitimare indirectă a corupției la nivel înalt. Practic, această schimbare ar putea închide dosare cu sume colosale furate inclusiv de la oameni care dorm cu grijă la factura de luna viitoare. Despre cei responsabili, s-ar părea că „justiția funcționează”. Nu pentru toți, ci exclusiv pentru cei care strâng averi nejustificate zburdând fără griji prin bucătăriile Curților Constituționale.
Pe cine apără de fapt „legea”?
„I-au lăsat să scape pe marii evazioniști, dar apăsă și mai greu pe umerii celor care își văd de treabă!”, acuză vocal Lasconi. Ea apreciază că instituțiile statului au ajuns să lucreze „aproape exclusiv” în favoarea infractorilor, din cauza alianței confortabile dintre PSD și PNL, dar și a unei inactivități pastorale în mandatele de la Cotroceni ale lui Klaus Iohannis.
Culmea, toate acestea vin în timp ce oameni cu bun-simț își doresc aceleași lucruri simple de la stat: ca vinovații să fie pedepsiți și banii publici vărsați în vile să fie confiscați. Dar ce obținem? Decizii care îi transformă pe marii corupți în mici victime birocratice!
Corupția: o vacă sacră protejată legal?
Un exemplu revoltător studiat intens de USR este Marian Vanghelie, fost edil PSD. Deși fusese condamnat la închisoare pentru fraudă, acum are toate șansele să scape basma curată pentru simplul motiv că „a cerut banii” mai devreme decât „i-a primit”. În logica absurdă a ICCJ, mita devine caducă odată cu amintirea promisiunii sale.
USR consideră că această „anomalie” legiferată va provoca și mai multă lipsă de încredere în instituțiile statului. Cetățenii nu văd dreptate, ci bătaie de joc. Frustrarea nu mai poate fi ascunsă sub covor, iar reacția clasei politice de la putere seamănă mai degrabă cu o mușamalizare premeditată. Cine știe ce alte dosare vor urma să fie închise?
„Sfidarea” și greutatea complicității
Decizia Înaltei Curți este, fără echivoc, un model perfect de sfidare a cetățeanului. Cum altfel să traduci o situație în care un fost lider al unuia dintre cele mai mari partide politice scapă prin hățișurile unei legislații interpretate doct doar în favoarea lui? Deputatul Alexandru Dimitriu, de asemenea membru USR, a arătat cât de gravă este această decizie. Ea subminează esența justiției: pedepsirea celor care s-au cățărat pe spatele cetățenilor pentru a-și finanța luxul și traficul de influență.
În mod constant, deciziile si reglementările cu mai multe interpretări juridice par să favorizeze întotdeauna infractorii. În schimb, cei care muncesc cinstit se luptă cu alte „biruri” – salarii înghețate, pensii blocate, ajutoare sociale reduse. Aceasta este România justă promisă sau doar un spectacol grotesc în care corupții râd din vilele lor de lux, privindu-i cu dispreț pe cei care încă speră într-o schimbare?
