Dosarul Mineriadei din 1990: După decenii de tergiversări, ancheta continuă
Este revoltător cum o crimă împotriva umanității, cum este cea din iunie 1990, a rămas pentru ani de zile într-un vârtej al deciziilor instanțelor și al lipsei de responsabilitate. Acum, după mai multe seturi de probe și acuze formale, Miron Cozma și Adrian Sârbu au fost chemați la Parchetul General alături de alți inculpați celebri, precum Ion Iliescu și Petre Roman. Dar câte ore și resurse ale justiției trebuie consumate până când adevărul să devină neîntinat de strategii politico-judiciare?
Se presupune că în acele zile negre, persoane cu funcții înalte în stat au promovat deliberat o represiune brutală împotriva populației civile protestatoare din București, soldată cu patru decese documentate, două violuri, peste 1.300 de victime vătămate fizic sau psihic și peste 1.200 de arestări ilegale. Un atac sistematic orchestrat direct din vârful ierarhiei statului, sub pretext politic, dar cu rezultate devastatoare pentru democrația proaspăt născută. Așa numitul „Fenomen al Pieței Universității” a costat mult mai mult decât vieți și sănătate; a zdrobit pentru mult timp speranțele unui popor în încercarea de a își defini propria libertate.
Atacul orchestrat din culisele statului
Conform anchetatorilor, acest carnaj nu a fost o întâmplare. Dovezile indică existența unui „grup criminal de tip sistemic”, alcătuit din reprezentanți politici, militari, administrativi și civili. Un plan calculat și mizerabil în care cei de la vârful puterii au delegat munca murdară către forțe inferioare din ierarhie. Acestea, la rândul lor, au recrutat și exploatat minerii din Valea Jiului și nu numai pentru a da amploare represiunii. Exact acei oameni obișnuiți care, în mod paradoxal, ar trebui să fie protejați de ceea ce reprezintă un „stat de drept”.
Minerii echipați cu bâtele ignoranței au fost mânjiți cu responsabilitatea de a distruge tot ce înseamnă libertate de exprimare – sediile partidelor politice din opoziție, publicațiile independente, dar și, în mod șocant, locuințele personale ale celor care contestau regimul. Lăsați să se transforme în câini de pază ai unei dictaturi rebrănduite drept democrație, acești oameni au fost expuși unui joc murdar fără precedent.
Reconstituire de la zero: Ce mai poate aduce justiția?
După ani în care adevărul a fost ascuns sub un munte de tergiversări, Curtea Supremă a dispus în decembrie 2020 restituirea dosarului pentru refacerea totală a anchetei. Este rușinos să observăm cum un caz cu o semnificație istorică atât de adâncă pentru România – un simbol al eșecului inițial al tranziției post-comuniste – a fost fragmentat, ignorat și utilizat ca monedă de schimb între instituții și entități politice. Între timp, numele precum Iliescu, Roman, Cozma și alții umplu din nou actele judiciare, dar niciun pic de speranță reală nu reiese din faptul că „ancheta se reia”.
Pe de altă parte, reconstituirea deplină a acestui dosar nu înseamnă doar dreptate pentru victimele care au murit, au fost rănite sau torturate. Semnifică posibilitatea ca populația de astăzi să înțeleagă adevărul despre începuturile fragile ale noii democrații românești, împotriva căreia autoritățile vremii au recurs la violență cruntă și strategii criminale.
Un avertisment din trecut
Parchetul General numește această represiune un „atac generalizat și sistematic”. Un atac care a implicat Ministerul de Interne, Ministerul Apărării, SRI-ul de atunci și câteva mii de muncitori manipulați. S-a tras cu muniție de război, clădiri publice au fost incendiate iar frica intenționat lăsată să mocnească a paralizat opoziția pe termen lung. De ce este însă acest caz atât de pertinent chiar și acum? Nu din cauză că ne amintește ce s-a întâmplat, ci pentru explicația brutal de actuală pe care o oferă despre cum supraviețuiesc vechile elite în noile orânduiri, ajustându-și doar câteva dintre măștile purtate.
România anilor 1990 a fost un câmp de forțe între principii democratice fragile și moștenirea toxică a oportuniștilor politici vechi, iar noi suntem direct moștenitorii acestor epoci intersectate.
