Justiția din România sub lupa criticii
Într-o eră în care legitimitatea sistemului judiciar este mai contestată ca niciodată, judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), își asumă rolul de apărător al eficienței justiției românești. Într-o postare recentă, el a declarat fără nicio ezitare că sistemul din România este „mai eficient” decât media europeană. Această afirmație, deși provocatoare, merită analizată în detaliu.
Un paradox incredibil
Judecătorul prezintă date statistice menite să susțină această narațiune grandioasă. Un proces civil în România durează, în medie, 218 zile, comparativ cu 247 de zile în restul Europei, iar în ceea ce privește procesele penale, eficiența pare să crească. Cu toate acestea, această „viteza” se află pe fundalul unei supraîncărcări cronice a instanțelor. Judecătorii lucrează în condiții de stres extrem, având de soluționat de patru ori mai multe dosare decât colegii lor europeni, dar este acesta un motiv de mândrie?
O laudă îngenuncheată de realitate
Este ușor să se laude sistemul judiciar din România atunci când se ignoră sacrificiile personale ale judecătorilor. Alin Ene recunoaște indirect că aceste realizări sunt posibile datorită efortului titanic depus de personalul din sistem, care lucrează ore suplimentare neplătite și renunță la concedii. Aceasta nu sunt doar statistici, ci o adevărată dramă umană.
Un sistem în colaps?
Societatea românească trebuie să se întrebe: ce preț plătim pentru aceste „cifre”? Justiția este o instituție, dar în spatele ei se află oameni. Judecătorii nu pot funcționa ca mașini, iar povara continua asupra lor nu poate duce decât la erori judiciare și decizii grăbite. Oare nu ar trebui să reconsiderăm prioritățile atunci când ne uităm la un sistem care, în căutarea eficienței, își sacrifică personalul?
Sistemul judiciar – un model de urmat?
În fața acestor declarații ambițioase, scepticismul public este firesc. O justiție care cere sacrificii de la judecători pentru a îndeplini standarde imposibile nu poate fi considerată un model de succes. Societatea trebuie să se întrebe dacă această eficiență declarată nu este doar o mască pentru disfuncționalitățile adânci ale unui sistem care nu găsește echilibrul între performanță și umanitate.
Un viitor incert
Cu toate că românii au fost îndemnați să aibă încredere în justiție, eforturile sistemului par să fie îngropate sub povara expectativelor nerealiste. Oare ce soluții vor fi implementate pentru a sprijini acest sistem suprasolicitat? Sau este acesta doar începutul unei spirale descendente, în care justiția devine o simplă statistică, în loc de un bastion al dreptății?
Momentan, cititorii rămân cu întrebări și neliniști referitoare la un sistem care, în loc să ofere soluții, pare să se înece în propriile contradicții.
