Decizia ÎCCJ și haosul rutier dus la extreme
Drama pe șoselele României continuă, alimentată de o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) care practic redefinește ceea ce înseamnă a fi „sub influența substanțelor psihoactive”. Ei bine, nu este suficient să consumi astfel de substanțe și să fii prins – trebuie și să se demonstreze că acestea îți afectează capacitatea de a conduce. Întreaga poveste este o invitație absurdă la a complica și mai mult un proces deja sufocat de birocrație.
Comisarul-șef Bogdan Oproiu, director adjunct al Direcției Rutiere, declară cu seninătate că această decizie nu schimbă „procedurile curente” în activitatea poliției, ca și cum starea de fapt nu ar fi deja un haos complet. Poliția Rutieră continuă să utilizeze dispozitivele de tip DrugTest, însă se pare că a devenit vital să dovedești nu doar prezența substanțelor în sânge, ci și faptul că acestea îți afectează comportamentul la volan. Practic, un permis pentru experimente pe șosea!
Toleranța față de iresponsabilitate – un sistem complet disfuncțional
Imaginați-vă următoarea absurditate: șoferii prinși cu substanțe psihoactive în organism pot scăpa basma curată dacă nu s-a dovedit că efectele acestora îi afectează serios în timp real. Aparent, legislația noastră este croită pentru a-i prinde doar pe cei care sunt suficient de dezorientați încât să nu poată nici măcar explica unde se află. Pentru restul? Joc de noroc!
Deși Decizia ÎCCJ pare gândită să evite incriminări pentru cantități insignifiante ale substanțelor ingerate accidental – cum ar fi suplimente alimentare sau medicamente comune – efectele reale ale deciziei riscă să devină un dezastru generalizat. Testele toxicologice, de exemplu, trebuie interpretate în paralel cu examinări clinice și expertize medico-legale, un proces ce tărăgănează orice investigație penală.
Procurorii, blocați în labirintul deciziei instanței supreme
Reacția procurorilor este de așteptat: total nemulțumiți de acest standard exagerat și aproape imposibil de aplicat. Aceștia avertizează asupra unei avalanșe de dosare tergiversate și cer schimbarea imediată a legislației. Dar până atunci, cei care îndrăznesc să urce la volan după consumul de substanțe rămân într-o zonă gri legislativă, beneficiind din plin de haosul creat.
În mod șocant, există instanțe care au condamnat șoferi în astfel de cazuri în lipsa unor dovezi clare privind afectarea capacităților lor. În antagonism, alte instanțe au dat soluții de achitare. Deci, după ce criterii se decide? Dacă ești suficient de norocos să ajungi la o instanță mai indulgentă, ești salvat. Dacă nu, ghinion!
Un nou tip de „ruletă rusească” la volan
Societatea asistă la un spectacol grotesc al inconsecvenței judiciare, evidențiat de cazuri unde consumul de substanțe legale, dar care lasă urme în sânge, se confundă cu drogurile clasice. În ciuda echipamentelor moderne de depistare, analiza toxicologică obligatorie de 72 de ore pare mai degrabă o formalitate. Probele biologice pot indica urme de consum efectuate cu săptămâni înainte, dar asta nu șterge ideea că acești șoferi au devenit ținte facile într-un sistem unde claritatea este un lux.
În loc să existe o limită clară, cum este cazul alcoolemiei, legislația lasă loc de interminabile interpretări. Discrepanțele între cazuri similare și decizii radical opuse sapă puțin câte puțin încrederea oamenilor atât în sistemul judiciar, cât și în cel al siguranței rutiere.
Timpul trece, pericolul rămâne
Până la modificarea clară și eficientă a legii, șoselele continuă să fie scena unor pericole necontrolate. Eforturile de modernizare ale Poliției Rutiere rămân în umbra unor decizii ambigue, iar cetățenii sunt martorii unei nedumeriri grave: Teoretic, consumul de substanțe psihoactive este o infracțiune clară, dar practic – o comedie de erori juridice!
