CURTEA DE APEL BUCUREȘTI A DESFIINȚAT ACUZAȚIILE DIICOT DIN CAZUL PAȘCA: DE CE AU FOST LĂSAȚI ÎN LIBERTATE?
Curtea de Apel București a anulat acuzațiile formulate de DIICOT împotriva lui Viorel Pașca și a familiei sale, privind trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat. Decizia judecătorului, publicată pe 11 august 2026, se bazează pe motivarea care subliniază că, în privința condițiilor de viață ale persoanelor vătămate, nu sunt suficiente dovezi pentru a susține acuzațiile de exploatare. Viorel Pașca și membrii familiei sale au fost astfel autorizați să continue cercetarea în libertate, o opinie contrară celei exprimate de un magistrat de la Tribunalul București, care avusese suspiciuni rezonabile împotriva acestora.
Argumentele Curții de Apel București
Judecătorul a indicat că, în azilele conduse de Pașca, modalitățile prin care persoanele vătămate au fost tratate nu prezintă caracteristici ce ar putea indica o sclavie modernă sau abuzuri similare. Deși au fost identificate deficiențe în servicii, judecătorul a afirmat că acestea sunt rezultatul lipsei resurselor financiare. De exemplu, fiecare persoană cazată primea 498 de lei pe lună, suma insuficientă pentru a acoperi cheltuielile de întreținere și asistență medicală adecvată.
Asistență medicală și deficiențe identificate
Regimul de sănătate al persoanelor din azilele lui Pașca a fost, de asemenea, evaluat de judecător, care a concluzionat că aceștia beneficiau de asistență medicală de bază, inclusiv consultații și tratamente monitorizate, de activități recreative și de igienă. Cu toate acestea, au fost semnalate lacune, printre care personalul cu un nivel educațional scăzut și bugetele limitate care afecta accesul la tratamentele necesare. Judecătorul a explicat că aceste carențe nu erau datorate unei exploatări intenționate, ci mai degrabă lipsurilor financiare.
Concluziile privind acuzațiile de trafic de persoane
Decizia Curții de Apel a subliniat că nu poate fi reținută o acuzație de trafic de persoane atâta timp cât Pașca și familia lui furnizau condiții minime de trai persoanelor vulnerabile. Acesta a argumentat că dreptul de a controla fondurile primite de pacienți nu constituie o formă legitimă de exploatare, mai ales în contextul în care beneficiile financiare erau absolut necesare pentru supraviețuirea zilnică a acestora.
Implicațiile deciziei judecătorești
Decizia curții demonstrează, astfel, un exemplu complex de intersecție între asistența socială, abuzurile sistemice și constrângerile economice care afectează serviciile pentru persoanele vulnerabile. Curtea a concluzionat că acuzațiile formulate de DIICOT nu au temei și pentru a îmbunătăți situația persoanelor cazate în azile, sunt necesare soluții structurale, nu justiția penală pentru acte care nu întotdeauna reflectă intenții criminogene.
